Honeymoon in Islanda - Ziua 11: Peninsula Reykjanes si Cascada Glymur
Long story short: busy day today! Aparent micuţa Peninsulă Reykjanes avea să ne încânte cu vârf şi îndesat privirile căci surpriza a fost neaşteptată. După bunul obicei de hoarder (Alex e victimă colaterală) încă de la începutul concediului am tot strâns pliante, cărticele, ghiduri şi tot ce am prins cu şi despre Islanda, dar fără un motiv anume, pusesem de o parte cărticica întreagă despre ce e de făcut pe această peninsulă iar când am dat de ea, nu ştiam cum să ne învârtim mai repede să apucăm să vedem tot ce ne-am propus. But we made it!!!
Cine se culcă devreme nu vede nimic! Toată seara m-am foit, am tot citit și parcă ceva mă ținea trează. Aproape de miezul nopții am scos nasul pe geam și n-au durat 2 minute până când am și fost echipată, cu setările făcute la aparat și căutând un spot bun de proptit camera - pe capota masinii (având în vedere că aveam trepied nefuncțional) pentru a surprinde din nou aurora!
Și seara asta se arată jucăușă pe cer - intensitate 4. Nu am avut un cadru prea grozav dar spectacolul a fost pe cât se poate de frumos și mai ales având în vedere că aceasta este ultima noapte petrecută in the middle of nowhere.
Într-un final ne-am dus și noi și aurora la culcare. Noi cu zâmbetul pe buze.
Într-un final ne-am dus și noi și aurora la culcare. Noi cu zâmbetul pe buze.
Cum a arătat pe Maps ziua noastră!
Din capul locului vă spun să faceţi abstracţie de faptul că harta mea e setată pe walking şi nu pe drive, dar nu m-am înţeles cu Google altfel. El nu vrea să arate drumul pe care noi am fost iar eu nu vreau să merg pe drumul lui de maşini, aşa că am "mers pe jos". :)
Dar, pentru voi, dacă vreţi să ne călcaţi pe urme, drumul va fi acesta: Glymur - înapoi pe drumul 47, Road 1 spre Reykjavik, ne plimbăm prin suburbiile Reykjavikului pe drumul 41 iar din Hafnarfjorthur mergem pe 42 pe lângă lacul Kleifarvatn, Seltun, apoi în sud continuăm drumul la dreapta pe 427. Din acest punct we go off road - atenţie, drumul este pentru maşini 4X4. Noi l-am prins uscat şi deci nu am întâmpinat probleme cu busul, însă dacă este umed sau cu atât mai mult înzăpezit nu vă aventuraţi cu maşini fără tracţiune integrală. Am continuat off-road pe Vigdisarvallavegur până am ajuns din nou la drumul 42, am coborât din nou spre 427 spre Grindavik apoi pe 425 spre capătul peninsulei şi 44, 41 şi 429 până la Sandgerodi.
Traseul spre Glymur - cea mai mare cascadă din Islanda!
Dimineața zici că nu eram în Islanda căci soarele strălucea cu putere pe cer și afară erau 10 grade Celsius. Punem repede bocancii și îi dăm spre traseu până nu se răzgândește căci vorba aceea islandeză: “If you don't like the weather in Iceland, just wait for five minutes”.
Și pentru că nu e chip în Islanda să nu dai de capete blănoase prin cele mai neașteptate locuri, iată două astfel de exemplare ce ne-au urmărit suspicioase promenada.
Descoperind Peninsula Reykjanes
De aici atacăm peninsula Reykjanes cu toate ale ei minunății geologice căci astăzi este ultima zi petrecută în natura islandeză.
Kleifarvatn
Pornim spre Reykjanes Geopark și îl abordăm mai întâi pe drumul 42 pentru a ajunge la Kleifarvatn - cel mai adânc lac din Islanda. Peisajul este pe cât se poate de spectaculos și variat: drumul te poartă pe munți colorați, acoperiți când cu mușchi când dezgoliți până la roca neagră, stânci ruginii, apă albastră curată ca lacrima și țărmuri cu nisip cenușiu.
Seltún
Next stop: zona geotermală Seltún: gheysere și culori vii în iz de sulf. Evident gratuit de vizitat, amenajată cu podețe de lemn și plăcuțe descriptive peste tot - ca un mic muzeu al naturii în aer liber.
Lângă Seltún la Grænavatn avem două cratere vulcanice de 6000 de ani, unul cu lac în interior… și ce lac! Cel mai frumos turquoise din lume! Nu am cum să reproduc foto culoarea așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt.
Krýsuvíkurberg
De aici coborâm spre ocean și mergem pe drumul 427 spre Krýsuvíkurberg, țărmuri abrupte (40 metri) care găzduiesc anual peste 57 de mii de cupluri de păsărele, iar apa este atât de curată încât vezi fundul pietruit al oceanului mult și bine.
Mai departe urcăm pe drumul de piatră 428, undeva în paralel cu lacul Kleifarvatn, pentru a vedea o zonă spectaculoasă de hyaloclastite - the colors of Iceland. Offroad pe aici cu un bus e ceva dar drumul (uscat) e destul de bun.
Ajungem la un lăculeț bine pitit după niște munți - văd un indicator cu un nume și nu pot decât să presupun că lacul se numește cum scrie pe plăcuță adică Djúpavatn. Ajungem și la o altă mică intersecție și presupunem că stânga ar trebui să fie spre Sag, dar ne dezumflăm după câteva sute de metri căci până la destinație ar mai fi 5 kilometri de mers pe jos și nu avem timp suficient.
Alex a fugit un pic până după prima dolină pentru o poză și o privire de sus dar fără rezultate grozave așa că am pornit mai departe, în circuit, din nou pe drumul 42 spre lacul Kleifarvatn, dar continuând spre capătul peninsulei de data aceata.
La Gunnuhver am pățit o întâmplare hazlie și totodată minunată. Aici este din nou o zonă geotermală (a doua pe ziua de azi) și totodată cel mai mare bazin de nămol al Islandei, ce clocotește necontenit.
Am văzut noi un abur mare - mare de tot care era purtat de vânt peste podețele din lemn frumos amenajate așa că repede, cu apusul înainte, am înșfăcat aparatul și GoPro-ul și glonț amândoi spre aburoi.
Vedem că în jurul nostru totul este un gri alburiu pe jos, ca și cum a nins - ceea ce era vădit imposibil pe pământul cald și la 10 grade afară.
Am văzut noi un abur mare - mare de tot care era purtat de vânt peste podețele din lemn frumos amenajate așa că repede, cu apusul înainte, am înșfăcat aparatul și GoPro-ul și glonț amândoi spre aburoi.
Vedem că în jurul nostru totul este un gri alburiu pe jos, ca și cum a nins - ceea ce era vădit imposibil pe pământul cald și la 10 grade afară.
Am intrat într-un abur cu stropi care țâșneau de nici nu știai unde atât de dens încât nu vedeai nici la 10 centimetri în față și a fost magic!!! Eram amândoi cu gurile până la urechi până când am reușit să nimerim drumul de ieșire din abur și ne-am dat seama că acela era fix aburul ce ieșea dintr-un vulcan clocotind - noroios și defapt era abur de noroi, iar noi eram albi din cap până-n picioare.
Clar am subestimat natura și am supraestimat cunoștințele noastre despre geologie. Când s-a uscat noroiul arătam minunat ca niște “maiștri” zugravi, dar a fost minunat!
Insula Eldy
Mai aveam de atins și capătul, cel mai sudic punct al peninsulei așa că hop în mașină și să-i dăm bice. Aici vedem un far clasic și simpatic precum și insulița Eldy, care emerge din ocean brusc, dreaptă și tăioasă și găzduiește cea mai mare colonie de păsări gannet din Islanda.
Am avut intenția de a campa lângă un far simpatic dar din nou am întâlnit acel miros absolut oribil ce domnea în jurul farului și ne-am luat repede tălpășița. Ce e cu farurile și mirosul în Islanda oare? Concluzia este că am campat la Istay Camping în Sandgerði (1800 isk) - un loc pe care îl recomand cu drag: mic, cochet, foarte curat și cu toate facilitățile.
Și încă un strop de Auroră ... ultima din acest concediu!
Glymur
Seltún
Eldy
Krýsuvíkurberg
Honeymoon in Islanda - Ziua 11: Peninsula Reykjanes si Cascada Glymur
Reviewed by Karina Isar
on
luni, decembrie 14, 2015
Rating:
Niciun comentariu: