Traseu de primavara pe Cheile Carasului


Un traseu numai bun pentru începători, pentru un pic de dezamorţire dupa iarnă sau pentru o scurtă plimbare de zi - Cheile Caraşului sunt o alternativă numai bună!

Cheile Carasului - Foto Iulian Gangal
Aşadar, după o lungă pauză soldată cu mult stat în casă, o pneumonie şi o plictiseală bolnăvicioasă am simţit nevoia cu toate restricţiile să ies un pic la aer. Mi-ar fi surâs un weekend însorit poate undeva mai la munte dar zeii au cam strâmbat din nas aici aşa că am înclinat spre o duminică în Cheile Caraşului. Şi aşa, de mult ne ameninţa al nostru “precen” cu un traseu drăguţel pe care nu l-a mai abordat de multă vreme. Zis şi făcut, l-am “angajat” în postura de ghid şi pe alocuri fotograf (pozele cele mai reuşite fie sunt făcute cu aparatul său fie la pachet aparat + fotograf). 

Foto Iulian Gangal
Foto Iulian Gangal

Am dat sfoară-n ţară şi am pornit cu Rosana, Norian şi Iulă ca veterani şi Sveti cu Sila ca proaspăt iniţiaţi, spre Iabalcea, de unde aveam să intrăm în traseu. După o uşoară bâjbâială în amintirile întunecate ale ghidului nostru am nimerit şi poteca şi am început incursiunea hikingo-fotografică spre Cheile Caraşului. 

Traseul pe care l-am abordat este în întregime pe uscat, practic mergând pe marginea şi deasupra cheilor. Pe perioada verii, cel mai probabil August puteţi încerca traseul şi pe jos, chiar pe cursul apei dar din sens invers (pentru a nu forţa cu mers împotriva curentului) şi cu siguranţă aveţi nevoie de neopren şi poate pe alocuri şi echipament de canyoning. Este ceva de încercat aş zice pentru că într-adevăr cheile sunt uimitoare! Pentru mijloc de Martie totuşi e bine să ne menţinem pe uscat aşa că am evitat cu succes apa! 

Dar revenind la traseu, el porneşte imediat înainte de intrarea în Iabalcea (dinspre Reşiţa) şi se merge urmărind stâlpii de electricitate care, reuşesc destul de bine să strice decorul.


Urcarea este lină iar în partea dreaptă aveţi o panoramă foarte frumoasă spre Caraşova. Păcat de vreme, ar fi ieşit nişte poze deosebite dar asta e, lucrăm cu ce avem.


Toţi eram destul de entuziasmaţi că plecasem din casă, din oraş, de la câmpie şi respiram un pic de aer sănătos între două poze şi un zâmbet! Unii dintre noi cu drag descopereau la fiecare pas câte o mică surpriză pe care natura o ascunsese cu grijă tocmai pentru a fi găsită! E frumos să vezi cum şi alţi oameni îţi împărtăşesc sentimentul. 

După cam o oră jumătate de mers am ajuns la căsuțele alea mici, mici de tot pe care le pozasem de un pic mai sus. Luaţi în calcul că distanţa se poate parcurge mult mai repede însă noi am mers cu timp, poze și fără pretenții de depășit recorduri.


Aici aveam să întâlnim și podul ce ne traversează pe celălalt mal al Carașului și de unde începem propriu-zis intrarea în chei. Dar pe măsură ce ne apropiem constatăm faptul că podul este şubred bine iar doi oameni meșteresc de zor la el. Am tatonat un pic terenul, să vedem dacă e rost de întoarcere sau găsim vreo variantă să trecem apa fără a ajunge la ea.

Și cum bâjbâiam pe acolo, pe lângă, intrăm în vorbă cu meșterii noștri care ne spun că ei sunt proprietarii căsuțelor - reședințe de weekend și că s-au apucat să consolideze podul special pentru noi căci ne văzuseră de când eram sus și au intuit că dorința ne era să facem traseul. Am trecut unul câte unul cu un pic de emoție după ce Rosana a fost curajoasa care a deschis drumul. Mie mi s-a părut excelentă inițiativa oamenilor de a ne asigura trecerea - mai mare dragul să întâlnești astfel de oameni frumoși! Le-am mulțumit, deci, oamenilor și ne-am continuat traseul.


Până la pod am făcut cam 3 km iar de aici mai avem încă aproximativ 2,5 până la Peștera Țolosu. Traseul zburdă pe o potecuță bine deasupra apei și la un moment dat te duce prin cea mai îngustă parte a cheilor care este într-adevăr spectaculoasă. Un culoar cu pereți abrupți, tăiați parcă de un uriaș, special pentru a face loc apei să treacă într-o tihnă adâncă tare.


Am venit cu arsenalul fotografic după noi dar rezultatele finale nu au fost pe măsura așteptărilor. Cât de mult contează lumina!!! Totuși, ca să vă faceți o idee, dacă nu cumva deja ați bifat traseul acesta pe listă, cam așa arată Cheile Carașului în toată splendoarea lor.

Foto - Iulian Gangal

Ce vedem acolo la mijloc este metaforic denumit în grup Cappuccino-ul de pe Caraș. Aparent Caraș cappuccino a primit multe poze!


După ce ne-am plictisit de pozat am continuat drumul spre ceva peșteruță pe dreapta - la o urcare abruptă de 10 - 15 m. Un loc bun de refugiu pentru unu-doi oameni dar eu nu am avut parcă curiozitatea să experimentez noroiul până sus.

Pe alocuri sfioase floricele îşi cheamă primăvara şi ne uimesc privirile - pentru a înflori, ghiocelul nostru a străpuns fără doar şi poate o frunză ce îi stătea în ruptul capului în cale. Mai presus de orice cuvinte şi încurajări, am rămas toţi impresionaţi de puterea unui firicel atât de fragil de a străpunge o bătrână frunză pentru a saluta soarele!


Mai departe am ajuns putem zice la o aruncătură de băț de Peștera Țolosu și culmea nu am putut să o vedem. Nu prea era chip să ajungem fără să trecem prin apă și apoi la mijloc de Martie am zis că nu era cazul. Asta e, ne mulțumim și cu atât așa că am tăbărât pe sandwichuri și am anunțat retragerea.

Foto - Iulian Gangal

La întoarcere am reluat același traseu, deh chei, am trecut de data asta mai cu încredere peste podul cel șubred și savurat pe alocuri de termite! Și am avut printre altele norocul să ne întoarcem și pe aceeași potecă de noroi fresh care îți dublează instant volumul și greutatea bocancilor!


Una peste alta, ne-a plăcut mica promenadă de duminică și o recomandăm cu încredere dar sfatul nostru este să alegeți să faceți traseul undeva la sfârșit de primăvară sau început de toamnă pentru a beneficia de cea mai bogată experiență.



Traseu

  • Timp: 6.5 h (traseul propriu-zis este de maxim 3 ore)
  • Distanță: 10 km
  • Diferență de altitudine: ~ 500 m
  • Marcaj: Bandă Roşie


* Țineți cont că traseul are un pic de eroare la înregistrare: după ce trecem podul de la intrarea în chei mergem în totalitate pe malul drept deși GPS-ul zice altceva. 

Foto - Iulian Gangal

Foto - Iulian Gangal

Foto - Iulian Gangal





Traseu de primavara pe Cheile Carasului Reviewed by Karina on luni, martie 23, 2015 Rating: 5

Niciun comentariu:

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.