Dolomiti: Via Ferrata Ivano Dibona (2B)

Via Ferrata Ivano Dibona este un traseu pe cât de spectaculos pe atât de solicitant. Una dintre ferratele de copertă când vine vorba de DOLOMIȚI, este ușoară în sinea ei. Abrupturile de grohotiș și văile măturate de viituri, în schimb, adaugă cu adevărat la povara traseului. L-am parcurs, vă împărtășim experiența și vă lăsăm să decideți dacă vă aventurați pe el sau nu.

Traseul Ivano Dibona - Cu Bune și Rele

Pentru zona Cortina aveam de bifat câteva lucrușoare iar unul era Via Ferrata Ivano Dibona care a rămas oarecum restantă de anul trecut când am decis că o să vină momentul când o să ne ocupăm și de ea. Mai exact anul trecut o scosesem de pe listă cam din același motiv pentru care aveam și acum oarecare rețineri.

Ferrata începe la aproape 3000 de m altitudine - se poate să resimțiți un pic altitudinea dacă nu sunteți aclimatizați. Urcarea până la ea începe din drumul spre pasul Tre Croci din fața restaurantului Rio Gere unde este și o parcare imensă (gratuită). Telescaunul (bilet dus-întors 16 Euro / persoană) ne duce până la Rifugio San Forca (2235 m). 

De aici exista, în timpuri bune, o mică telecabină, STAUNIES pe al său nume, care te ducea până aproape la Rifugio Lorenzi la 3003 m. Dar de câțiva ani este scoasă din uz, astfel urcarea de la San Forca 2235 m în Forcella Staunies 2906 m se face doar la picior.

Eh acești 700 m se parcurg pe o distanță relativ scurtă dar complet prin cel mai groaznic și mai mult grohotiș pe care vi-l puteți imagina. Noi am făcut mai mult de două ore pe urcarea aceasta și am fost sleiți de puteri când am ajuns sus. Pentru că mi-am uitat bețele la mașină am suferit cumplit căci imediat au început genunchii să mă ucidă. Urcarea este interminabilă iar atunci când ajungi pe la mijloc de-ți vine să te bați pe umăr și să te îmbărbătezi grohotișul devine și mai scârbos. Aș fi plătit cu drag cabina, numai să nu îl traversez dar din păcate asta este singura variantă. Unicul noroc – dimineața valea este umbrită, dacă mai era și soare cred că abandonam. 

Ajunși sus, după o mică pauză ne-am mai animat odată cu începerea ferratei.

Pozele, peisajul și satisfacția de a fi depășit urcarea parcă mai șterg din necaz. Ferrata începe interesant cu o scară și panorame frumoase, apoi nu trece mult și ajungem și la renumitul pod suspendat care apare negreșit în toate imaginile cu ferrata. Acum putem să spunem been there, done that!

Din acest punct în direcția în care am ales noi să facem traseul , ferrata în mare parte o faci pe coborâre cu puține urcări. Traseul reprezintă traversarea crestei pe o zonă destul de expusă dar fără dificultăți tehnice.

Peisajul din jur este destul de dramatic cu perspective inedite. Munții sunt pretutindeni tăioși și impunători. Traseul cu cablu este întrerupt din loc în loc pentru a adăuga niște bucăți de scrambaling care pe urcare sunt relativ OK dar pe coborâre uneori sunt cam cu emoții. 

Ba urcăm, ba coborâm... Din loc în loc trecem pe lângă vechi reminiscențe ale Primului Război Mondial – pentru unii mumă pentru alții ciumă. Ne gândeam cum au înfruntat oamenii războiul și cum apoi locul a devenit un “altar” turistic. 

Părțile cu ferrate sunt foarte confortabile, ai asigurare bună iar treseul chiar nu ridică dificultăți. Ceea ce îmi termină și fizicul și psihicul sunt părțile fără cabluri. Niște coborâșuri absolut scârboase pe un teren instabil plin de grohotiș sau roci friabile.

Pe măsură ce înaintăm, tot mai mult mi se pare că după finalizarea traversării crestei începe partea cu adevărat horror. Dacă la început urcarea pe sub cabina Staunies mi s-a părut nasoală ce urmează este și mai și căci traversăm pe o coborâre șerpuită pe vreo patru văi măturate de viituri pline de bolovani, grohotiș și teren instabil. A fost un calvar pentru mine. Nu e de mirare că în tot traseul ne-am întâlnit cu doar o mână de oameni. Deci dacă cumva căutați liniște în Dolomiți, aici o găsiți.

Porțiunea mai are scurte zvâcniri de traseu asigurat prin cabluri unde cât de cât ne mai relaxăm. Spre finalul coborârii de pe piciorul muntelui mai dăm de o ultimă vale măturată pe care trebuie să o coborâm haotic pentru a ne putea reîntâlnii cu poteca ruptă de pe cealaltă parte. Vine și momentul în care realizăm că nu ne încadrăm în timp pentru a prinde ultimul scaun în jos (plătit dealtfel). Instalația se închide la ora 17:00 iar noi suntem foarte aproape de oră dar departe de locul cu pricina. Asta mă deprimă mai gata până la lacrimi.

Alex o ia înainte în speranța că ajunge în timp pentru a-i ruga să aștepte un pic dar reușește să sosească la 10 minute după închidere. Eu deabia mă târăsc cu vreo 10 minute în urmă, iar ca norocul Alex găsește o variantă. Ne duce un tânăr cu ceva mașină de teren ce abia se ținea întro bucată până jos pe drumul de pietriș. Mașina era cu două locuri, iar noi eram patru: șoferul, câinele său și noi. Treaba era ca aparent câinele nu aprecia car sharing-ul. Combinația finală: Alex în benă pe pătura câinelui, eu ca pasager în dreapta și câinele în alergare pe lângă. Am avut mare noroc cu omul acesta!

Una peste alta a fost cel mai greu traseu făcut și am simțit că greul acesta nu și-a meritat efortul. În toată sinceritatea există o sumedenie de trasee de via ferrata frumoase, eu personal nu pot să îl recomand cu căldură. Dacă totuși doriți să mergeți abordați-l invers față de cum l-am făcut noi. Coborârea prin valea de grohotiș este probabil mult mai ușoară decât pe unde am fost noi. 

Partea bună - după faptă și răsplată! 

Detalii Tehnice Traseu Ivano Dibona

Durată: 8 h  Distanță: 9 km (circuit) Diferență de nivel: +/- 1000 m (hike + vf) Altitudine minimă/maximă: 1700/2932 m Marcaj: indicatoare VF: Ivano Dibona VF Dificultate: 2B sistemul de clasificare Smith and Fletcher Echipament strandard de Via Ferrata necesar Surse de Apă/Mâncare: cabana Ghid: The Dolomites - James Rushforth Traseu GPS Wikiloc

NOTA BENE! Traseul pe care l-am înregistrat noi a avut o eroare. Astfel am adăugat mai sus un traseu similar găsit pe Wikiloc. În traseul acestui om el a înregistrat o diferență de nivel de +/- 1500 m. Având în vedere că prima porțiune (vreo +/- 500 m) noi am urcat cu telescaunul nu am inclus-o în calculul diferenței de altitudine.