Prima Intalnire cu Piatra Craiului - Traseul Spre Piatra Mica si ... Crucea din Carpati

Piatra Craiului - we finally meet! După ani de planificări și planuri date peste cap de vreme capricioasă (am crezut că în acest masiv soarele nu ajunge niciodată și că pozele de pe net sunt pure Photoshop) am ajuns în sfârșit să punem piciorul pe acești munți. Impresionant? Da! Piatra Craiului este fără doar și poate de pus pe listuța de locuri ce trebuie experimentate.

Cum Ajungem Acolo

Pentru a ajunge la punctul de start al traseului se urmează marcajele turistice spre Prăpăstiile Zărneștilor iar mașina se poate lăsa în parcările semi-amenajate de dinaintea barierei.

Unde Dormim

Noi am ales să stăm undeva în Râșnov la Pensiunea Casa Contelui. Cazarea e foarte faină, camerele curate și o bucătărie comună de ți-e mai mare dragul să stai în ea dar se comunică greuț cu gazda, deși vorbim aceeași limbă.

Singurul regret este că nu am dormit la sus la Cabana Curmătura. Will do that one day, chiar mi-a lăsat o impresie foarte bună căbănuța asta.

Traseul si Povestea

Cu partea de început a traseului, prin Prăpăstiile Zărneștilor, eram deja familiarizați de acum câteva săptămâni când am pedalat prin zonă. Chiar și așa, cheile sunt foarte frumoase și merită vizitate și revizitate. Dimineața nu era țipenie de om pe acolo așa că ne-am bucurat maxim de ele.

Traseul nostru traversează cheile în întregime până la intersecția cu cele două trasee spre Cabana Curmătura. Un traseu (cel din stânga) este mai pieptiș la început și, zic ei, mai scurt iar cel din dreapta cu siguranță mai ușurel dar mai lung. Asta am constatat eu din cele două indicatoare care spun că pe cel din stânga faci 1.5-2 h iar pe cel din dreapta 2.5 - 3 h.

Adevărul este că timpii sunt extrem de lejeri. Noi, fără să ne grăbim am urcat în o oră și am coborât în cam tot atât. Am urcat pe cel din stânga lăsând coborârea pentru cel din dreapta (dacă tot se poate diversifica...de ce nu?).

Începutul traseului este lejer, pe o potecă prin pădure care ba șerpuiește, ba o ia fără ocolișuri pieptiș.

Urcarea se domolește de la jumătate încolo iar înainte de a ajunge la cabană trecem pe la Stâna Curmătura.

Planul nostru inițial era de o tură mai lungă cu coborâre pe la Grind dar ne-am dat seama că nu are rost căci vremea s-a pus de-a curmezișul. Ne-am gândit că până la urmă, asta este, ne bucurăm și cu o cafea la Curmătura dacă atât o fi să fie.

Și asta am și făcut ... ne-am bucurat de cafea și pisieală la maxim. Cabana Curmătura este o mare surpriză pentru noi. Totul arata curat, civilizat și european. Mai că ne vine greu să credem că se poate și așa. Mă bucură tare mult să văd că există asemenea locuri.

Dar cum stăteam noi acolo ... la 11 dimineața ... parcă nu era chip să cobărâm deja așa că am zis hai spre unde-o fi mai mic norul.

Toată creasta Pietrei Craiului era cu capul în nori și sincer îmi părea rău să ajung acolo și să văd ...nimic. Ca norocu' am găsit o alternativă fără nori dar cu un strop de provocare - așa am făcut dreapta pe lângă cabană și am urmat marcajul Punct Albastru spre Piatra Mică.

Atenție - plăcuțele info sunt un pic dubioase. De la Curmătura prima dată dăm de marcaj Punct Albastru ce duce spre Vârful Ascuțit și Piatra Mică (1.5 h). Apoi mai sus în Șaua Crăpăturii traseul se bifurcă - Punctul Albastru rămâne spre Piatra Mică (1 h) și Triunghiul Roșu duce spre Vârful Ascuțit (tot 1.5 h ... :| ).

Traseul duce o vreme prin pădure apoi dai direct de o urcare îndrăzneață așa din scurt cu un strop de grohotiș și pietre căzute spre crestuță.

De aici ne aruncăm direct la un pic de scrambling pe stâncăria ce ne duce pe Piatra Mică - 1816 m. Vârf nesemnalizat și totodată înțelegem de ce scrie că nu este accesibil iarna.

Există și o scurtă porțiune de cabluri și niște bucățele mai delicate - creastă îngustă, zone mai expuse - pentru care este bine să ai un pic de experiență și atenție. Desigur, traseul nu este unul deosebit de dificil însă de luat în considerare.

De pe micul vârf continuăm spre un alt reper din zare - ceea ce pare a fi capătul crestuței marcat evident de niște crucioaie. Nu de alta dar ce să și pui dacă nu trei cruci?! Ciudățel traseul căci de pe stâncăria îngustă cobori câțiva metri prin pădure și vegetație luxuriantă - total neașteptat.

În rest, crestuța e faină - ai o panoramă minunată spre Zărnești, Piatra Craiului și Bucegi.

Pentru retur urmăm același traseu până la Curmătura. Mai prindem o ultimă poză de la un punct de belvedere simpatic chiar după coborârea de pe vârf.

La cabană deja e full de lume așa că facem și noi o pauză de masă dar un pic mai retras și apoi îi dăm pe coborâre spre cealaltă potecă.

Inițial mergem pe o potecă vizibilă dar nemarcată până la stână iar de acolo intrăm pe traseu. Coborârea o facem în ritm mai alert un pic căci este lină și plăcută până și genunchilor.

Una peste alta, mă bucur că în sfârșit, după atâta timp am ajuns și ne și plimbăm prin Piatra Craiului. Munții sunt cu adevărat speciali - unul dintre locurile emblematice ale României căruia cu greu reziști să i te împotrivești.