Muntii Cernei: Traseul spre Varful Iutii

Valea Cernei rămâne o invitație deschisă mereu iar tura asta ne-am propus o nouă abordare dinspre Bogâltin spre Munții Cernei în căutarea Vârfului Iuții. Surpriza a fost mult peste așteptările noastre căci este unul dintre cele mai frumoase trasee din zonă. Dar haideţi să vedem cu ce se mănâncă.

Munții Cernei primăvara

Cum ajungem acolo?

Din Timișoara setați GPS-ul spre Bogâltin via: Caransebeș - Plugova - Globurău - Pogara - Bogâltin. Drumurile în zona aceea nu prea sunt grozave iar acesta am înțeles că ar fi cea mai bună variantă. Se poate merge și Timișoara - Rușca - Cornereva - Bogâltin, dar drumul este și mai prost. Ca notă, pe harta de mai jos destinația finală este Globurău, Google Maps Embeded API nu îţi oferă posibilitatea să îți customizezi cum vrei traseul iar dacă puneam direct Bogâltin dădea celălalt traseu. Dar de la Globurău, continuați pe drumul principal spre Bogâltin și este ok.

Traseul și povestea

Am avut ceva negocieri pe weekendul acesta căci era din categoria weekend prelungit și ne doream să facem o ieșire mai lungă pe undeva. Dar vremea se arăta așa: joi pe zi, ploaie, vineri cu soare, sâmbătă ploaie abundentă și duminică frumos... și-apoi ce era să facem că de stat în cort o zi întreagă la 10 grade cu ploaie torențială nu-i baș cea mai reușită treabă, așa că am fost nevoiți să alegem o variantă de plecare joi seara, traseu vineri și întoarcere fie vineri seara fie sâmbătă dimineața.

Așa am ajuns să luăm la puricat variantele și mi-am adus aminte că se putea urca pe Arjana din Bogâltin. Asta pentru a scurta un pic traseul, căci dacă urci din Valea Cernei faci cam 30 km dus-întors. Uitându-mă după traseul spre Arjana hop am dat de un alt vârf pe care nu fusesem și pare-se avea traseu marcat (cel puțin până la un punct). Hello Vârful Iuții (dacă vârful e cu ”t” și nu cu ”ț” îmi cer scuze de botez, dar așa mi se părea mai firesc)!

Bun deci am găsit: Bogâltin - Vârful Iuții, dus-întors pe același traseu îmi dădea mie cam 16-18 km cu +/- 1000 m roughly, deci numai bun de o zi.

Astfel am plecat joi seara, am campat, ne-am distrat cu puțină fotografie nocturnă, cu niște light painting și apoi am dat stingerea cu speranța că prognoza rămâne măcar așa cum era vorba.

Clar dimineața, primul lucru când te trezești la cort ai acea mică emoție până deschizi cortul să vezi ce se întâmplă afară: o fi soare sau este înnorat? Lumină nu era prea multă căci stăteam mai la umbră dar ne-am descreţit frunţile imediat când am văzut că e frumos, așa că am dejunat până s-au uscat corturile, am strâns taraba și am pornit spre Bogâltin. Mașinile le-am lăsat chiar în fața bisericii, de unde începe traseul pe Bulină Roșie pe o ușoară pantă ce ocolește biserica prin partea stângă.

Pe măsură ce începem să urcăm dăm de niște izvoare și multă multă ... primăvară! Priveliștea începe să se îmbrace în flori și în zare se presară nori.

La un moment dat, în partea dreaptă veți vedea un drumeag cel puțin interesant care arată ca o mică sutură pe munte - pe acolo ne duce traseul nostru, ce bine!

După ce urcăm acest zig zag îndrăzneț schimbăm un pic și decorul și găsim un excelent loc de campat. Ce e drept nu are sursă de apă dar este la maxim o oră de urcat din sat deci nu e așa de grav şi ar mai fi un izvor undeva înainte de zig-zaguri, pe stânga. O poeniță pe coamă de delușor de unde avem și vedere spre primele vârfuri mai semețe din Munții Cernei.

Trecem mai apoi printr-o pădurice, unde primăvara s-a arătat cam cu sfială, iar de aici surpriza e maximă!

Noi am fost de foarte multe ori prin Valea Cernei și am fi crezut că știm cam cu ce se mănâncă peisajul, ce putem găsi acolo și așa mai departe, însă când am ajuns aici sus, ne-am dat seama că suntem departe de realitate. Este prentru prima oară când ajungem în partea aceasta din munți și peisajul într-o mică măsură m-a dus automat cu gândul spre Făgăraș. Un peisaj golaș, cu rocă de structură șistoasă, total diferit de peisajul calcaros de pe cealaltă parte a munților. Se simte înfrăţirea cu Godeanu aici!

Bucuria a fost nesperată, condimentată cu un vânt aspru alpin și cu un joc intens al norilor pe cer.

Unul dintre motivele pentru care îmi este atât de dragă această zonă este faptul că nu contenește să mă surprindă de fiecare dată când îi calc tărâmul.

Hello little scarabeu! Preparing to fly ... and start engine!

De aici vedem și Arjana în spate, însă noi continuăm pe bulina roșie care te duce înspre Vlașcu - direcția Godeanu.

Vedere spre Arjana

Deja vântul începea să se întețească și soarele scotea la bătaie din când în când cadre perfecte pentru fotografiat.

Valea Cernei

Am urcat undeva pe lângă vârful Cușmănița, în șaua Ciumerna, de unde ai un punct de belvedere drăguț spre Valea Cernei și Munții Mehedinți și de aici am părăsit ușor marcajul spre stânga, pentru a urca pe Vârful Iuții. În acestă zonă găsiți și un izvor ușor de reperat pentru că este improvizat și pentru adăpatul animalelor.

Cu pași mărunți spre Șaua Ciumerna

Și chiar mă gândeam unde or fi brândușele? că zăpadă încă mai era pe alocuri și calculele mele îmi ziceau că ar cam trebui să dăm de ele, dar nici nu am apucat bine să comentez că iacătă-le!

Și câte sunt!!!

Am trecut și puţin de vârful Iuții - 1589 m, și ne-am dus spre următorul că era aproape și părea să fie mai fain! Din câte am văzut eu pe hărți, vârful pe care am ajuns, cel dinainte de Vlașcu ar trebui să fie Zglivăr, 1713 (1708) m. Aparent vârful Zglivăr a fost un episod negru în aviația română căci aici s-a întâmplat primul accident în navigația aeriană română, în Februarie 1936, când unul dintre primele avioane de pasageri s-a izbit de vârf.

Vedere înspre Vârful Arjana în spate

Aici am pus virgulă, ne-am oprit la pozat, filmat și mâncat. View-ul este excelent, vezi Arjana, Valea Cernei cu Munții Mehedinți, Vârful lui Stan, Godenii și în spate de tot, probabil Retezatul. De aici mai aveam de continuat probabil încă jumătate de ceas până pe Vlașcu Mic și Mare însă i-am lăsat pentru tura viitoare! Vorba aceea uneori e bine să nu consumi chiar totul la prima întâlnire. :)

După mine aș fi stat acolo sus măcar o oră dar s-a votat să mai și coborâm așa că am purces încetuț spre vale respectând același traseu.

Vârful Iuţii cu vedere spre Vlașcu

Mai una aşa pașnică și pitorească și acas cu noi! Am văzut destule pentru o zi și aici e rost de întors. Să zicem că asta a fost tura de prospectare.

Unde dormim?

Acum vine întrebarea unde dormim? L-am luat pe ”Gogu street view” să vedem ce ne oferă marginea drumului, la baza traseului, căci urma să ajungem undeva pe la 11 seara și la ora aia nu m-aș pune să urc cu cortul în spinare să găsesc ceva locșor cu potențial. Am adunat vreo trei variante și-am plecat cu tot cu our friend Iulă!

Cam problematică partea asta cu dormitul aici dacă vrei să dormi jos, pe lângă mașină. Nu prea ai unde pentru că drumul șerpuiește pe o vale și nu ai nici un petec mai drept, iar daca ai petec drept, nu ai unde să lași mașina. Noi am stat undeva între Pogara și Bogâltin pe un petec mai drept, nothing special dar căutăm doar un loc bun de pus cortul.