Jurnal de Concediu: Dolomiti - Dragoste la Prima Vedere (2017)



Tot ce pot să spun este că Dolomiții mi-au stârnit interesul de multă vreme însă când am ajuns să îi văd cu proprii ochi am decis pe loc că au să îmi rămână la loc de cinste în sufletul. E ceva cu totul special și cât se poate de atractiv aici... poate nici măcar un ceva ci mai dergabă niște multe 'ceva'-uri ce odată descoperite dau o oareșcare dependență.





Nu mai zic că dacă iubești muntele aici e locul de a remodela sentimentele și de a le întări.

În acest prim articol am să ating doar chestiuni generale despre ce a însemnat scurtul nostru concediu în Dolomiți - scurt pentru că s-a încheiat ne-voit și prematur dar cu dragoste mare.  Câteva vorbe despre ce înseamnă Dolomiții, traseele de aici și detalii despre costuri urmând ca viitoarele articole să vină cu mai multe informații despre trasee și locuri de văzut.




Pe scurt, ce am văzut și ce am făcut în cele șapte zile cât am stat în Dolomiți:



  • Via Ferrata: Ra Gusela (2B), Averau (2B), Santiero de Luca/Innerkofler (2B), Ettore Bovero (3B)
  • Vârfuri: La Gusela (2595 m), Nuvolau (2575 m), Averau (2648 m), Monte Paterno (2744 m), Col Rosa (2160 m)
  • Lacuri: Pianoze, Aial, Ciou de Conte, Sorapis
  • Țara: Italia
  • Orașe: Cortina d'Ampezzo, Canazei



Highlight: Dolomiti, best place ever - traseu preferat: Tre Cime di Lavaredo
Promisiunea: Următoarele câteva concedii vor fi cu siguranță aici sau aproape
Impresia generala: Pentru mine este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ, aici aș putea să mă mut mâine.



Și un scurt video - câteva secvențe din ce poți face prin Dolomiți. 





Programul pe zile



Ziua 1: Nuvolau - Averau Group: hike și via ferrata
    • Via Ferrata: Ra Gusela și Averau (2B)
    • Vârfuri: La Gusela (2595 m), Nuvolau (2575 m) și Averau (2648 m)



Ziua 2: Tre Cime de Lavaredo: hike și via ferrata
    • Via Ferrata: Santiero de Luca / Innerkofler (2B)
    • Vârf: Monte Paterno (2744 m)



Ziua 3: Pianoze - Aial - Ciou de Conte: hike
    • Lacuri: Pianoze, Aial, Ciou de Conte


Ziua 4: Col de Rosa: hike și via ferrata
    • Ferrata: Ettore Bovero (3B)
    • Vârf: Col Rosa (2160 m)


Ziua 5: Lago del Sorapis: hike
    • Lac: Sorapis 



Ziua 6: Cortina d'Ampezzo: plimbare








Ziua 7: Piz Boe: hike
    • Vârf: Piz Boe (3152 m)



Costuri




Transport: ~ 230 € (2 persoane)

  • Combustibil/mașină/2525 km: 180 € (2 persoane)
  • Vignete / Taxe de drum - 20 €
  • Taxa turistica drum montan - 25 € 
  • Parcare - 5 €

Cazări: ~ 200 € (2 persoane, o mașină, cort mic)

Cheltuieli aproximative pentru masă: 200 €
  • 150 ~ € cumpărături şi ~  50 € restaurante
Obiective turistice şi alte cheltuieli: ~  60 € (2 persoane)
  • Telecabină: 36 € (2 persoane) 
  • Asigurare turistică: ~ 24 € (2 persoane) 
Ca sugestie, vă spun că noi avem asigurare turistică de sporturi extreme de la Allianz pentru un an la un preţ aproximativ de 30 €/persoană. Merită dacă ieşi cel puţin de două - trei ori pe an din ţară.


Buget estimat per total:  700 € (transport, cazare, obiective, mâncare) / 2 persoane.




Despre Via Ferrata şi Echipament


Pentru oamenii care au ajuns la acest articol şi s-au împotmolit la via ferrata aş vrea să fac o mică paranteză pentru a explica ce înseamnă aceste trasee şi cu ce se mănâncă.




Ce sunt Dolomitii


Dolomitii sunt un lanţ muntos din Nordul Italiei, zona Tirolului. La fel ca şi calcarul, dolomitul este un anume tip de rocă (mineral). În sens general (turism montan), când se vorbeşte despre Dolomiţi în Europa aria vizată este cea dintre provinciile South Tirol, Trentino şi Belluno iar ca şi centre majore de turism sunt staţiunile: Cortina DAmpezzo, Canazei, Arraba apoi Bolzano, Brunico, Val Gardena, Val di Funes etc.



Istoria


Traseele de Via Ferrata sau Klettersteig au început să apară (cu precădere) în Alpi încă dinainte de anii 1900 când au servit ca trecători prin munţi - o metodă rapidă de a ajunge la localităţi învecinate. Dolomiţii şi cu precădere traseele de Via Ferrata şi-au căpătat, însă, notorietatea odată cu Primul Război Mondial când au servit timp de doi ani ca linie de front între Austro-Ungari şi Italieni. De aici, mai apoi s-a dezvoltat un sănătos filon turistic cu o reţea impresionantă de trasee vechi, noi, refugii şi circuite splendide. De-a lungul fostei linii de front încă se păstrează rămăşiţe ale războiului, tuneluri şi chiar muzee ce atrag mii de turişti anual.



Ce este un traseu de Via Ferrata


Via ferrata este un anume tip de traseu de căţărat care presupune existenţa unor instalaţii de asigurare de-a lungul său. Metodele de asigurare variază în funcţie de relief şi de dificultatea traseului - printre cele mai comune sunt: cabluri de oţel, scări sau trepte metalice prinse-bătute în stâncă, poduri suspendate, pitoane etc.

Aș mai adăuga o notă aici, vis-a-vis de marcajele din trasee. În general veți găsi informații despre dificultatea traseului la punctele info, hărți turistice și  în ghidurile de specialitate - noi am folosit ca ghid The Dolomites Rock Climbs and Via Ferrata - James Rushforth. La intrarea în traseul de ferrată efectiv nu veți găsi niciun fel de atenționare despre gradul de dificultate așa că aveți grijă să vă informați și să vă planificați din timp și adecvat traseul.

Deasemenea, spre diferență de marcajele din țara noastră (de exemplu) aici traseele sunt de regulă marcate cu vopsea albă și roșie și sunt numerotate (cu negru). Fiecărui traseu este asociat un număr iar, de regulă intersecțiile sunt marcate suplimentar cu indicatoare.







Grade de Dificultate


Traseele de Via Ferrata, la fel ca şi cele de escaladă sunt clasificate după gradul de dificultate. Pentru traseele de Via Ferrata există mai multe sisteme (scări) care încadrează diferit gradele de dificultate, nefiind adoptat un standard de clasificare global.

Dacă în România este preluat sistemul austriac cu grade de la A la E, în Dolomiţi având în vedere popularitatea zonei se pretează mai multe sisteme de clasificare în funcţie de ghidul şi autorii care au descris traseele.

Noi ne-am folosit de un ghid care are la bază sistemul de clasificare Smith and Fletcher (descris în Via Ferratas of the Italian Dolomites). Acest sistem asociază două caracteristici:

  • dificultatea traseului cu numere de la 1 (uşor)  la 5 (foarte dificil) - mai nou s-a adaugat şi 6. 
  • angajamentul alpin (seriozitate) cu litere de la A (uşor)  la C (dificil) la care se mai adauga şi D atunci când traseul presupune şi traversare pe gheţar. 

Astfel gradele de dificultate sunt de forma 1A, 1B, 1C, 2A.... etc până la 6D.




Echipament 



Indiferent de gradul de dificultate, echipamentul standard de Via Ferrata este obligatoriu şi constă în cască, ham de cățărat/alpinism, set de alonje cu carabiniere pentru via ferrata, mănuşi şi dacă presupune traversare pe gheţar: colţari şi pioleţi / beţe de trekking.

La toate astea se adaugă în mod evident îmbrăcăminte și încălțăminte adecvată pentru mersul pe munte: bocanci, haine comode, respirabile, haine călduroase, foiță de ploaie/vânt, ochelari și cremă de soare, apă și hrană în traseu, trusă de prim ajutor, etc. Țineți cont că există trasee în care aveți nevoie de frontale.




Tehnică de mers


Acest tip de traseu este un pic mai mult decât o plimbăreală la munte. Indiferent de gradul de dificultate sau de experiență aceste trasee necesită atenție, experiență și vreme bună. În câteva cuvinte via ferrata este sora mai mică a escaladei dacă vreți. Presupune cățărare pe stâncă, expunere și anumite riscuri - chiar dacă ești aproape în permanență asigurat. Ca idee, cablurile sunt puse pentru a te asigura dar traversarea este recomandat să se facă folosind prizele din stâncă și mai puțin bazându-te exclusiv pe existența cablului.

Tot referitor la traseu, în general se păstrează distanțe de minim o lungime de cablu între persoane din motive evidente - în caz că pică cel din față să nu îi tragă pe toți după sau să depună o sarcină excesivă pe sistemele de asigurare. Este foarte important să considerați siguranța voastră și a celor din jur în astfel de trasee.




În Dolomiți majoritatea traseelor pe care le-am văzut nu sunt cu sens unic, chiar și așa este bine să te interesezi care direcție este cea mai comun aleasă de turiști pentru a nu merge împotriva curentului. Deasemenea, având în vedere structura traseului trebuie să îți estimezi timpul cu o marjă destul de mare mai ales dacă alegi să mergi în full season.

Pentru mai multe detalii acesta este un VIDEO care explica foarte bine tehnica şi echipamentul de care aveţi nevoie.



Recomandari



Când e cel mai bine să merg?


Vis-a-vis de mersul în Dolomiți, sezonul de vârf este Iulie - August. Temperaturile sunt optime însă vremea poate fi destul de instabilă (furtuni îndeosebi după prânz). Apoi mai trebuie să țineți cont și de aglomerația din trasee în sezonul de vârf. Septembrie în general este o lună potrivită - vreme mai stabilă, temperaturi plăcute și evident, mai puțini turiști. Iunie, deși început de vară poate dezvălui încă destulă cantitate de zăpadă în unele trasee. Evident, asta e la modul general; în ceea ce privește traseul -  este foarte important să vă documentați despre starea vremii și să fiți precauți și echipați corespunzător.



Cum e cel mai bine să merg?


Noi preferăm întotdeauna să mergem cu mașina personală dar desigur nu pentru toată lumea este cea mai bună variantă. Există posibilitatea de a merge cu avionul până în Milano iar de acolo fie închiriați o mașină, fie vă folosiți de mijloacele de transport în comun. Pentru varianta cu mașina să aveți în considerare starea drumurilor. Fiind zonă de munte nu este total lipsit din ecuație ca o ploaie puternică / furtună să provoace căderi de pietre (experiență 'testată' de niște prieteni care au fost nevoiți să ocolească kilometri buni pentru a ajunge întrun final la destinație). Încă ceva de menționat, parcările de la munte spre obiectivele turistice montane sunt în general gratuite.


Ce variante de cazare am?


Normal, există cazări pentru (aproape) toate buzunarele. Noi întotdeauna preferăm campingul pentru costuri reduse și flexibilitate. Campingurile sunt excelente, în general curate și personalul extrem de amabil.

Prețurile diferă în funcție de sezon dar sunt undeva între 20 și 35 euro / noapte (2 persoane, cort mic și mașină). Pentru noi s-a pretat, tura asta, să ne orientăm spre două 'base camps': în Cortina d'Ampezzo și în Canazei. Am ales Camping Rocchetta (Cortina D'Ampezzo) și Camping Marmolada (Canazei).

Camping Rocchetta este cel mai curat, bine gândit și fain camping în care am stat până acum (sau concurează strâns cu Kamne Camping din Slovenia). Cu siguranță când ajungem în zonă vom sta tot acolo.





Camping Marmolada are o locație excelentă și efectiv este best option în zonă. Campingul este destul de mărișor dar cu toate astea se stă cort lângă cort și nu îți alegi tu locul. Nu este nici pe departe atât de cozy ca Camping Rocchetta dar asta e, măcar compensează locația. Prețurile diferă în funcție de sezon dar sunt undeva între 21 și 35 euro / noapte (2 persoane, cort mic și mașină).




Cât de scump este?


Asta depinde de felul în care îți planifici concediul. Din nou, noi mergem low cost - asta înseamnă că 90% din mese ni le asigurăm noi (gătim și facem cumpărăturile la supermarket) iar restul mai mâncăm poate o pizza sau ceva în oraș, mai sacrificăm ceva bănuți pe cafele sau gustări. În Cortina există un singur magazin mai serios în centru orașului care nu este foarte ieftin dar nici fabulos de scump (Kanguro). Dezavantajul aici - parcarea este mică iar în jur toate parcările sunt cu plată și sunt puține. Pâinea este scumpă (dacă sunteți amatori) și nu foarte bună. Noi am mai descoperit un supermarket (Eurospin) mai mare și mai ieftin în Pian da Lago -  clar merită drumul pentru aprovizionare. Nu aș putea spune că overall este extraordinar de scump să alegi zona dolomiților pentru concediu, desigur, prețurile sunt aliniate la Vestul Europei, firesc, dar totuși rezonabile.

Notă, înainte de a intra în Italia recomandat să faceți plinul la mașină. Am observat diferențe substanțiale de preț între costul combustibilului din Austria și Nordul Italiei.


Câteva cuvinte bune de reținut



  • Sella - șa
  • Passo - pas
  • Forcella - intersecție, pas
  • Rifugio - de regulă este o cabană montană (cazare, restaurant, toaletă)
  • Bivouc - refugiu fără facilități
  • Cima - vârf
  • VF - Via Ferrata





În Încheiere


Dolomiții sunt un must-see pe lista oricărui iubitor de munte, natură, ciclism și alte sporturi. Heck, nici nu trebuie să îți placă muntele să iubești dolomiții ... cam pe atât sunt de spectaculoși.

Noi am visat de mult să ajungem aici și mă bucur nespus că am ajuns. Mă bucur nespus de mult când mă gândesc că ne vom întoarce acolo și deasemenea mă bucur să văd că sunt și alți oameni care fie îmi împărtășesc deja sentimentul și suspină cu nostalgie fie numai ce îl descoperă și își înceacră curiozitatea. 











Jurnal de Concediu: Dolomiti - Dragoste la Prima Vedere (2017) Reviewed by Karina Isar on duminică, martie 04, 2018 Rating: 5

Niciun comentariu:

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.