Descoperind Retezatul Mic: Piatra Iorgovanului Un Munte Cu Legenda



Partea specială pentru mine în traseul din Campul Lui Neag spre Vârful Piatra Iorgovanului este  că tocmai aici mi-am marcat primul meu vârf acum mai bine de 4 ani. Prima drumeţie la munte, mai serioasă, mi-a adus totodată şi pasiunea de a explora traseele montane şi de a fi aproape de natură.


Fac o mică paranteză aici. Încă din copilărie eram mai mult decât dornică de dormit în cort. Am experimentat asta foarte puţin la vremea respectivă dar worry not, recuperăm. Îmi aduc aminte prima întâlnire cu cortul a fost întro formă foarte organizată dar transpusă în ochii unui copil a fost un adevărat marker în memoria mea. Urma să ne adunăm la bunicii mei la sat toată familia extinsă şi vădit, nu aveam toţi cum să dormim în casă iar de hotel sau pensiune nici nu încăpea vorba aşa că noi aveam un cort şi am decis să dormim afară.

Îmi aduc şi acum aminte de cortul acela super mare, colorat, greu cât toate zilele şi cu osteneală mare la montat. Un cort de pânză, vechi pe format old school - în două ape susţinut de două beţe în faţă şi în spate. Membrana waterproof consta întro prelată de celofan peste cort ancorată cu pietre pe sol. Încă mă surprinde când mă gândesc că ai mei au mers cu cortul acela la munte - cortul în sine era cât un munte! 

Mirajul acela de a dormi în cort, mi se părea, copil fiind, o aventură extraordinară, ceva nemaipomenit chiar dacă eram în curtea casei bunicilor. Cortul fie îl iubeşti, fie îl urăşti, there is no middle way iar eu l-am iubit de la prima întâlnire!



Acum patru ani, când am urcat întâia oară (mai serios) pe munte ţin minte că am tras un frig noaptea în cort de mă rugam cu lacrimi în ochi să răsară soarele odată! Aveam pe vremea aceea un sac subţirel, un cort vai ş-amar şi echipament ... ei bine, ioc. Era Iunie şi nopţile friguroase şi-au coborât temperaturile spre zero grade. Nici măcar un polar nu aveam pe vremea aceea şi asta s-a simţit groaznic.  

În traseu, am plecat cu ce aveam: nişte bocăncei de oraş cât se poate de ficşi ca lungime. Două zile m-au durut unghiile de la picioare din cauza coborârii care mi-a ucis degetele. Cât de important este echipamentul ... dar am învăţat! După două săptămâni mi-am luat bocanci de munte!

Cu tot backgroundul acesta traseul spre Piatra Iorgovanului a fost unul care mi-a marcat bine intrarea în ale muntelui. 





Traseu Piatra Iorgovanului


Pentru a intra în traseu (din partea Sudică) singura cale 100% accesibilă - mă refer la calitatea drumului, este dispre Valea Jiului - Petroşani, Câmpu lui Neag. Intrarea efectivă este vis-a-vis de Cabana de Vânătoare Câmpuşel (pe partea dreaptă a drumului) unde găsiţi şi o mică parcare amenajată. 



Treceţi mai apoi firicelul de apă şi urmăriţi liziera pădurii prin partea dreaptă a poienii. La scurt timp intraţi în pădure urmărind marcajul Triunghi Albastru. De aici poteca şerpuieşte printre copaci iar traseul este foarte bine marcat.




Luaţi cu voi aparat foto, telefon, ce o fi căci e rost de poze macro. Ciupercuţe, muşchi, plante, copaci - natura e darnică aici. 



Urcarea este lină, fără dificultăţi şi răcoarea pădurii binevenită. Avem noroc pentru că marea majoritate a traseului rămânem prin pădure.



Mai apoi intrăm în zona alpină unde urmărim poteca printre pâlcuri de jnepeni. Ajungem la primul punct de belvedere şi poposim un pic pentru o poză-două(zeci).




De aici se vede în direcţia vârfului stânca mare şi albă însă nu vă amăgiţi, acesta nu este vârful. Vârful ajungem să în vedem un pic mai târziu dar piatra aia mare ne dă direcţie, şi unora dintre noi, speranţe! 


Advice: când ajungeţi la prima stâncă, nu tăiaţi direct. Pentru a ajunge pe vârf urmăriţi în continuare marcajul care ocoleşte vârful prin partea dreaptă urcând mai apoi prin spatele acestuia.



Noi ne-am confuzat un pic crezând că facem o scurtătură (Alex) şi apoi am realizat că între prima stâncă şi vârf este o mică vale abruptă cu pereţi calcaroşi destul de drepţi şi nu prea ai ce face acolo. Aşa că vă îndem să evitaţi aveastă manevră inutilă. :)


Nu degeaba se spune că aici și-a cercat voinicul Iovan-Iorgovanu paloșul înainte de a răpune balaurul, crăpând în două ditamat stânca. Ei dah!



Hop hop şi suntem pe vârf. Priveliştea e minunată aşa că zăbovim un pic (cât ne ţine la vânt) aici sus pe Piatra Iorgovanului - 2014 m.  Aruncăm ocheade Retezatului de aici apoi o luăm uşurel la vale pe acelaşi traseu.









Detalii Tehnice Traseu Piatra Iorgovanului


  • Timp: 5 h 30 min (traseu efectiv 3 1/2 - 4 h)
  • Distanță: 7 km (dus-întors)
  • Diferență de nivel: +/- 800 m 
  • Marcaj: Triunghi Albastru
  • Surse de apă: nu sunt







Opţiuni de campat


Complexul Cheile Buţii


Noi am ales să stăm în Complexul Cheile Buţii lângă cabane. Oamenii sunt obişnuiti sa aibe oaspeţi în curte şi nouă, de exemplu, nici nu ne-a cerut taxă pentru cazare. Sigur condiţia este să laşi curat după tine, mai mult decât firesc.

Complexul Cheile Buţii arata deosebit de frumos - cel puţin partea de restaurant este minunată. Musai de stat la o cafea acolo căci zău că te îmbie. Preţurile nu sunt cele mai mici însă nici ceva de speriat. Eu recomand cu drag locaţia, mi-a lăsat o impresie mai mult decât bună.



Câmpuşel


Se mai poate campa şi la Câmpuşel la intrarea în traseul spre Piatra Iorgovanului dar fără facilităţi / izvor. Desigur, zona ar putea creşte, dar suntem obişnuiţi deja cu lipsa acuta de campinguri organizate prin România.





Descoperind Retezatul Mic: Piatra Iorgovanului Un Munte Cu Legenda Reviewed by Karina Isar on marți, februarie 14, 2017 Rating: 5

Niciun comentariu:

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.