Zile cu soare in Fagaras: Traseul spre Negoiu cu popas pe Laitel, emotii in Strunga Dracului si somn la Caltun

Traseul spre Negoiu

Lacul Bâlea - Șaua Păltinului - Vârful Lăițel - Lacul Călțun - Strunga Dracului - Vârful Negoiu - Strunga Doamnei - Lacul Călțun - Vârful Lăițel - Șaua Păltinului - Lacul Bâlea.


Dacă ieri am experimentat altitudine şi parapantă astăzi e vremea să coborâm cu picioarele pe pământ dar să rămânem cu capul în nori. Vorba vine nori căci pe cer nici urmă de aşa ceva, se anunţa o zi la modul cel mai realistic spus, perfectă având în vedere faptul că Făgăraşul este zona montană cu cel mai mare grad de precipitaţii din România, să ai cer senin pe tot weekendul e mare mirare.

Ieri ne explica Vali de un fenomen climatic curios în Făgăraş, lumea în zonă îl cunoaşte de “vara cea mică” iar ce se întâmplă este că după o primă ninsoare, de regulă în august sau septembrie, urmează câteva zile sănătoase de temperaturi ridicate şi vreme bună.  Se pare că noi am avut norocul de a ajunge aici chiar în acest timp.

După o noapte grozavă presărată cu toate stelele din lume a urmat o dimineaţă limpede cu cerul de un albastru sublim. Cum am făcut ochi am și pus mâna pe aparat să surprind primele raze de soare. Bună dimineaţa!


Apoi am dat trezirea echipei (aka Alex), am făcut bagajul, am dejunat la Bâlea şi off we go, la ora 10 fix am început traseul. La Bâlea, din păcate restaurantul se deschide de abia după 8 jumătate iar până mănânci şi toate cele evident că timpul fuge, dar nu ne-am stresat prea tare căci urma să dormim la lac şi astfel aveam timp suficient pentru traseu.

Începem urcarea pe Cruce Roşie, din dreptul parcării mari, pe lângă punctul de Salvamont, înspre Şaua Doamnei unde ajungem cam în jumătate de oră. De notat, noi urcăm cu rucsaci în spate, cu timp şi cu poze multe, deci timpii se pot scurta dacă mergeţi cu rucsac de zi.


După Şaua Doamnei schimbăm marcajul la intersecţie şi continuăm urcarea pe Bandă Albastră în dreapta, spre următorul nostru check point: vârful Lăiţel, dar până acolo mai este.


Pe drum tot ne mai oprim să facem poze la Bâlea, care încă se ascunde timid în umbra dimineţii.


După ce pierdem Bâlea din vizor, numai bine dăm de alte lăculeţe pe care începem să le vedem după  Şaua Doamnei. La un moment dat ne dăm seama că nu pleacă lacurile şi ne continuăm tura. 

Destul de multă lume în traseu, nu ne aşteptam, până la un anumit punct mai erau multişori oameni veniţi aici pentru a vedea raliul care se pare că ne urmăreşte din Sibiu încoace. Noi nu am stat să vedem asta pentru că nu prea avem nici o înclinaţie spre aşa ceva, şi vorba aceea am venit la munte să scăpăm de bâzâit de motoare, trafic şi agitaţie.

Încetuţ ajungem şi pe Șaua Păltinului, un platou excelent, lin numai bun de visat cu ochii deschişi iar de aici întâlnim şi marcajul de creastă, Banda Roşie.


Traseul acesta va fi tot timpul cu urcări şi coborâri, şi acum , după ce am urcat încontinuu vedem că urmează o uşoară coborâre apoi urcarea spre Lăiţel. Ne gândim, ce fain ar fi să fie aici o curbă de nivel să scutim o altă şi altă urcare. Dar nu e!


Vedem jos şi un mic lac, aproape secat dar cu un izvor încă vioi, facem o scurtă pauză şi apoi continuăm, să urcăm.


Traseul este absolut încântător. Atât pentru mine cât şi pentru Alex acesta este primul traseu în Făgăraş. Am mai ajuns în zonă, chiar şi de revelion, la Ice Hotel, însă nu am făcut niciodată trasee şi pentru că ne doream foarte mult, vă daţi seama că entuziasmul atingea cote grozave!

Într-adevăr, Făgăraşul este minunat cu ai săi munţi aprigi şi creste când mai tăioase când mai domoale, cu trasee lungi dar spectaculoase.


Înainte de urcarea finală spre Lăiţel, avem o scurtă bucăţică de cabluri dar foarte abordabilă, nimic de spus.


Urcarea finală este un pic solicitantă ca grad de înclinație dacă urci cu bagaj.


După aproape trei ore de mers am ajuns pe vârf, unde am luat şi prânzul. Treaba era calculată, nu prea merge să urci cu burta plină aşa că am decis să mâncăm pe Lăiţel, apoi până se mai aşează mâncărica coborâm lejer spre Călţun, punem cortul şi urcăm spre Negoiu nu înainte de a face schimb de rucsaci după cum urmează: cortul ia rucsacul mare, Alex ia rucsacul meu şi eu … ei bine, eu scap doar cu aparatul (cel puțin o vreme căci apoi îl punem și pe acesta ia ghiciți unde?).

 

Am ajuns! Ne-am salutat vecinii (un alt cuplu) am pus planul în funcţiune şi i-am dat bice spre Negoiu.


Pe traseu ne-am mai întâlnit cu oameni mai vrednici care deja coborau de pe vârf, cu oameni care au abandonat traseul din cauza gheţii-zăpezii şi ce e drept cu nimeni care urca. Noi am pornit în traseu puţin după ora 3, destul de târziu dar vă spun imediat şi de ce. Negoiu ca poziţionare este cel mai înalt vârf din partea vestică a Făgăraşului deci, concluzia: lumina de apus îl avantajează iar având în vedere vremea şi soarele de afară, clar aveam să prindem un apus fantastic.

Mă interesasem de traseu încă de acasă, am vorbit şi jos cu salvamontul şi cu alţi oameni ce coborau pentru a ne decide asupra traseului pe care îl alegem pentru a urca. De la Călţun, se urcă spre Portiţa Călţunului iar apoi se merge pe o uşoară curbă de nivel până la o intersecţie de unde pornesc două trasee de urcare spre Negoiu şi unul spre Strunga Ciobanului. 

Aproape toată porţiunea dintre Portiţa Călţunului şi intersecţie era acoperită de zăpadă îngheţată dar am avut noroc că se formase o a doua potecuţă îngustă pe care puteai să mergi pentru a evita gheaţa.


După ce ajungem la intersecția cu pricina, vedem că în stânga pe Bandă Galbenă se merge prin Strunga Doamnei - traseul este mai sigur, un pic mai lung dar recomandat. În dreapta pe Bandă Roşie este Strunga Dracului - traseul este închis, teoretic nu ai ce cauta pe el pentru că au fost căderi de pietre care au rupt şi o parte din lanţuri iar din această cauză este nesigur. 

După ce am tot întrebat oameni am rămas cu informaţiile următoare: pe Strunga Doamnei este zăpadă şi gheaţă, se poate merge şi fără colţari dar alunecă. Treaba e clară, vedem limbile de zăpadă și totodată oamenii care pică pe ele. Pe Strunga Dracului nu este zăpadă, nu este nici safe dar este abordabilă. Concluzia noastră a fost că urcăm prin Strunga Dracului şi coborâm prin Strunga Doamnei.


Astea fiind zise, am strâns bețele căci de acum încolo nu mai aveam ce face cu ele și ne-am dus spre drac. Imediat ce ne-am apropiat de strungă am înțeles de ce a dracului … pentru că este într-adevăr a dracului.


Nu știu cum arăta înainte, când nu picaseră pietre și nu erau devastate lanțurile, aș presupune că mult mai bine. 

Am început urcarea, nu aș putea spune că a fost ușoară, probabil cea mai tehnică bucățică de traseu ce presupune scrambling de până acum. În acest sens, cel mai de ajutor și totodată explicit este filmulețul de jos, care prezintă exact traseul din Strunga Dracului post căderi de pietre. 

Video-ul este realizat în Octombrie 2014 și prezintă (fast forward style ca să nu plictisesc) ultima jumătate a traseului prin Strunga Dracului.


Au fost părți în care recunosc că nu m-am simțit deloc confortabil având în vedere că pietrele cam mișcau sub picioare și nu tot timpul ajungeam la lanțuri, asta în cazul în care și existau. 

Pe la mijlocul traseului m-am uitat un pic în jos și am zis clar pe aici nu coborâm, sper ca Doamna e mai de treabă și nu e și ea la fel de a dracului.


Cu greu am ajuns și la câțiva metri de ieșirea din strungă. Deja se vedea soarele și pe cum ne apropiam, și fețele noastre parcă se mai luminau, parcă se mai descrețeau. Când am pus piciorul pe pământ sigur am respirat ușurați. După colț ne zâmbea parcă și Negoiu așa că am uitat rapid de emoții și ne-am entuziasmat de căldură, soare și ideea de a ajunge pe vârf.


După o urcare săltăreață și lejeră am ajuns pe vârf!


Nu este nimic mai plăcut decât să ajungi pe un vârf atunci când nu mai este nimeni acolo, să te bucuri de liniștea din jur, să admiri priveliștea și să poți savura fiecare moment acolo sus. De regulă momentele pe care le petrecem chiar sus, în locul pentru care am obosit, în locul pe care ni l-am imaginat, în locul pentru care ne-am accidentat sau pentru care nu am dormit cu o noapte înainte sunt prea puține. Uneori când ajung pe un vârf pe care mi-am dorit foarte mult să îl văd fac tot posibilul să trag de timp, să mai fur câte un minut din timpul petrecut acolo, mă declar obosită, fac poze în excess, îmi e foame … găsesc eu!


Nici acum nu am stat foarte mult căci se făcuse deja ora 5 și pe la 6 și cam începea să se întunece și deși aveam frontale la noi, desigur preferam să coborâm pe lumină.

Nu mă puteam sătura să pozez în depărtare cum se vedea tot lanțul Făgărașului ale cărui vârfuri golașe ieșeau curioase din norii joși care parcă au coborât din cer special pentru noi, pentru că în rest, cerul era atât de senin încât de pe Negoiu se vedea perfect linia curbă a orizontului și cât duce vederea numai albastru!



Tura asta am fost cei mai norocoși oameni fără doar și poate! S-a revanșat natura pentru toate vârfurile în nori pe care ni le-a mai servit de-a lungul ieșirilor.


Și o ultimă poză chiar de pe vârf ….


Înapoi am pornit spre Strunga Doamnei, cum o fi, cu zăpadă, cu gheață, nu are cum să fie mai rău ca astalaltă, iar începutul era deosebit de lejer, o plimbare de seară pe curbă de nivel.


Am plecat cu soare și poze la fiecare pas. Cum să nu te oprești să pozezi așa minunăție?



Am ajuns și la Strunga Doamnei, de aici începe, ne luăm rămas bun pentru astăzi de la soare căci pășim into the dark side. Mult mai lejer traseul pe aici! Defapt dacă nu era acoperit de zăpadă înghețată pe ultima bucată (spre coborâre) era chiar ușor.


Ultima poză înainte de a aprinde frontalele și a spune noapte bună!


Am dormit mult și bine, căci fiind destul de răcoare ne-am băgat repede în saci și așa că am dormit de pe la ora 9 seara până la 8 dimineața! Acasă nu aș putea să dorm atât cred!


Am ieșit din cort numai pentru că am mirosit răsăritul și repede am înșfăcat aparatul și am dat binețe altei zile minunate!


A ieșit și Alex să îmi surprindă entuziasmul și totodată ochii cât cepele!


Am dejunat cuminți la cort apoi am început încet încet să ne strângem catrafusele căci din păcate trebuia să ne întoarcem spre casă.


Sentimentul de după weekendul acesta, priceless! Excelentă ieșirea, excelentă vremea, excelentă experiența!



Traseu

Timp: total ziua 1: 9h 30 min (cu pauze), cam 8 h de mers efectiv (cu rucsaci).
                     Bâlea - Lăițel 3 h, Lăițel - Călțun 1 h, Călțun - Negoiu 2 h, Negoiu - Călțun 2 h.
           total  ziua 2: 4 h Călțun - Lăițel - Bâlea 
Distanță: ziua 1: 11 km, ziua 2: 4,5 km
Diferență de altitudine: ziua 1: +/- 1000 m, ziua 2: +/- 800 m
Marcaj: Cruce Roșie (Bâlea Șaua Doamnei), Bandă Albastră (Șaua Doamnei - Șaua Păltinului), Bandă Roșie ( Șaua Păltinului - Călțun - Portița Călțunului - Strunga Dracului - Negoiu) Bandă Galbenă (Strunga Doamnei - spre Portița Călțunului)
Surse de Apă: Bâlea, după Șaua Păltinului, Călțun (la lac). 













Zile cu soare in Fagaras: Traseul spre Negoiu cu popas pe Laitel, emotii in Strunga Dracului si somn la Caltun Reviewed by Karina on luni, octombrie 27, 2014 Rating: 5

Niciun comentariu:

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.