Dolomiti Cycling: Trasee de Bicicleta in Cortina si Canazei

Zona muntoasă a Nordului Italiei este un rai nu numai pentru alpinism dar și pentru ciclism.  Că vorbim de MTB, road, plimbări ușurele cu familia, există o varietate impresionantă de trasee. Eu grupez în acest articol cele trei zile pe care le-am dedicat pedalării în concediul nostru. Traseele sunt potrivite pentru zilele de relaxare, descoperirea zonei sau pentru non-adrenaline junkies.

Traseu Cycling Canazei: Valli Di Fiemme e Fassa

---

Pentru a doua zi de concediu am decis să experimentăm o pedalare ușoară. Văzusem ceva pistă ce suna promițător și părea numai bună de o plimbare.

După un pic de bâjbâială la început – ieșiți din camping am și luat-o în direcția greșită, după care am purces pe o altă cărare – am ajuns să găsim calea corectă și am intrat pe o ditamai pista amenajată impecabil. Când văd cum este la alții în ogradă mă ia cu plâns – pentru cât de frumos și civilizat este la ei și la ce distanță este România de asta. Nu pot să nu compar, o fi defect profesional, nu știu.

Astfel pe pista, care nu știu exact de unde începe și unde se termină, noi am parcurs secțiunea dintre Penia și Moena cu o mică abatere pe Val Duron.

Pista șerpuiește pe malurile râului pe o parte (dreapta în aval) de asfalt iar pe cealaltă (stânga în aval) de pietriș / pământ.

Pentru o ușoară diversificare noi am mers pe asfalt și ne-am întors pe off-road. Am pornit în aval din Canazei, de la Camping Marmolada, de unde eram campați.

De la Campitello di Fassa ne hotărâm să facem o abatare spre Val Duron. Fun fact 1: de aici începe o urcare absolut satanică pe care cu toate pinionele mele noi și mega ok m-am pompat de am transpirat cât pentru un an în avans. Am insistat o vreme cu urcarea până în final am decis că nu merită. Fac aia și mor. Pe lângă noi fie treceau doar oameni cu biciclete electrice fie oameni cu mușchi de iron man. La începutul urcării este o porțiune atât de abruptă încât de la jumătate am descălecat și mi-am dat duhul doar împingând bicicleta. M-a obosit groaznic. Dar, am gândit eu, nu-i bai, măcar la coborâre o fi bine. Și iată-ne întorși din drum gata de coborârea aia super abruptă pe un drum cu ceva beton, brăzdat de mici șanțuri. După câțiva metri când deja prinsesem viteză de frânele nu îmi mai opreau bicicleta mi-am amintit că am uitat să îmi deblochez furca. Atât de tare m-a zgâlțâit drumul acela încât nu am mai văzut nimic în față iar tot ce am putut să fac a fost să mă țin tare. Oribilă a fost senzația, ochi înlăcrimați, creier zgâlțâit, adrenalina cât încape. Acum îmi iubesc și mai mult furca. Bottom line, drumul este greu și nu știu sigur dacă merită efortul cu o bicicletă non-electrică.

Needless to say pista super animată, plină de turiști și localnici la plimbare, la alergare, la pedalat – ca o zi de duminică.

Deasemenea de-a lungul traseului sunt numeroase spații de joacă pentru copii, parcuri de aventură, terase, locuri de picnic și relaxare și chiar un soi de traseu cu tematică sportivă construit de-a lungul potecilor din tot felul de obiecte pentru exerciții și cu instrucțiuni de folosire.

Noi căscăm gura în stânga și în dreapta pedalând lejer căci –  începem cu coborârea și lăsăm urcarea pentru întoarcere.

Trecem prin (sau pe lângă) Mazzin, Pozza di Fassa, Vigo di Fassa, Soraga și Moena. Toate localitățile acestea sunt tipice pentru această zonă, pline de clădiri istorice (sau cel puțin în acest stil), căbănuțe „înmbujorate” de flori la ferestre și străduțe înguste doldora de turiști și localnici.

Dintre toate Moena, poate și din cauza mărimii, iese cel mai mult în evidență (după Canazei). Un orășel minunat! Dar nu ne oprim aici – este o localitate un pic prea agitată pentru gustul nostru și ne întoarcem din traseu cu puțin după ce am ieșit din oraș.

Cum menționam întoarcerea o facem pe traseul 907 pe partea de offroad care este mai umbrită și mai plăcută.

Trecem de Canazei și pedalăm până la Penia pe asfalt după care îi dăm întoarcere spre camping cu un mic stop la un Spar pentru reaprovizionare. Am prins o zi excelentă cu o tură lejeră (mai puțin urcarea spre Val Duron).

Detalii Tehnice Traseu

Total distanță: 40 km Total durată:  3.5 h (5.4 total) Diferență de nivel cumulată: + /- 600 m Altitudine minimă/maximă: 1150 / 1640 m Viteză medie: 12 km/h Traseu (circuit): pistă 50% + pistă offroad 50% Marcaj Traseu: 907 Echipare: MTB + rucsac de zi Perioadă: August 2018

Traseu Cycling:  Pista Ciclabile Dolomiti (Nord)

---

Cortina – Dobbiaco

După ferrata Tridentina mâinile noastre au decis că e mai de preț o zi de pauză de la cățărat așa că aveam să ne decidem pe ceva pedalare. Am studiat nițel și prognoza și părea că pe următoarele zile să fie mai promițătoare în Cortina deci ne-am strâns catrafusele de dimineață și-am plecat să ne mutăm cuibul. Am pregătit echipamentul de biciclit dar mai întâi urma să mergem la camping pentru a ne asigura că prindem loc.

Din Canazei am pornit prin pasul Fedaia spre Cortina. Chiar deasupra lacului Fedaia se înălța semeț Marmolada. Cum îmi clăteam ochii pe geam am zis hai să încercăm urcarea pe Marmolada - Punta Penia. Am oprit, am parcat, am pus echipamentul de biciclit la o parte – am luat colțarii și echipamentul de ferrata și ne-am dus spre cabină. Până am făcut noi toată manevra (nu cred să fi fost mai mult de 15 minute) din cerul senin de odinioară deodată Punta Penia era toată-toată în nor. Țigănie! Până la urmă am decis că nu are sens să mergem așa având în vedere că oricum nu vedeai nimic și traversarea mai presupune și ghețar. Well, bicycles it is then!

Am ajuns la Cortina, la Camping Rochetta unde am, lăsat mașina după ce ne-am ocupat platz-ul și hop pe biciclete. Deoarece eram relativ aproape de startul traseului am pornit pe biciclete direct din camping.

Pedalarea noastră avea să ne ducă spre lacul Dobbiaco pe o pistă de biciclete pietruită. Ne gândeam că va fi drăguț însă realitatea ne-a depășit cu mult așteptările. Noi am intrat pe pistă undeva spre ieșirea din Cortina pentru că așa găsisem informația despre traseu însă se poate intra chiar din Cortina, ceea ce am și făcut la întoarcere – am mers pe pistă, traversând toată Cortina.

Până la ieșirea din oraș pista este asfaltată și are două benzi late. Ca direcție ținem indicatoarele spre Fiames, apoi Carbonin și Dobbiaco pe traseul 208.

Traseul este minunat – o ditamai poteca pietruită, lată cât o bandă de mașini și dedicată exclusiv pietonilor și bicicliștilor – this must be heaven. Munte la stânga, munte la dreapta și aer curat de pădure. Panta este lina deci nici vorbă de oboseală.

După ce trecem de Fiames dăm de un ditamai tunelul frumos, iluminat și lung de 200 de metri. Wow cât de tare! Și nu circulă mașini prin el. Nu-mi vine să cred cât de fain este! Nici nu ieșim bine și urmează un al doilea – mai mic și fără iluminat dar nu contează – tot fain e. Traseul se continuă în aceeași notă cu drum pietruit când mai însorit, când mai umbrit și cu munții mereu aproape.

În drumul nostru mai trecem și pe lângă câteva lăculețe, poduri, puncte de belvedere și locuri de popas. Ulterior am aflat că această pistă a fost construită pe terasamentul unei vechi linii de cale ferată ce traversa întreaga vale și trecea în Austria. Trenul pe aburi transporta atât călători, turiști cât și marfă, iar gările din fiecare localitate încă sunt în picioare dar scopul lor a fost schimbat în hoteluri, cafenele sau locuințe.

Destinația finală este lacul Dobbiaco unde ne oprim să mâncăm și să bem o cafea înainte de a ne întoarce pe același drum. Apropos de asta, am oprit la ceva terasă de pe malul lacului unde eu mi-am luat o cafea și Alex o bere mică... doar că a mea cafea, cantitativ, era aproape cât bere lui și asta nu pentru că mi-aș fi luat un termos întreg. Băgați de seamă că în Italia nu e de cerut bere mică. Se vinde la degetar. 

Chiar dacă nu este un circuit traseul merită din plin – este absolut minunat și nu lasă loc câtuși de puțin plictiselii – don’t worry!

Detalii Tehnice Traseu

Total distanță: 60 km Total durată:  4 h (5.5 h total) Diferență de nivel cumulată: + /- 800 m Altitudine minimă/maximă: 1100/1500 m Viteză medie: 15 km/h Traseu (circuit): 20 pistă % + pistă offroad 80 % Marcaj traseu: 208 Echipare: MTB + rucsac de zi Perioadă: August 2018

Traseu Cycling: Pista Ciclabile Dolomiti (Sud)

---

Cortina - Lago di Cadore 

Având în vedere că făcusem partea de pistă spre Nord am decis să îi dăm o încercare și pe partea de Sud, în continuarea ei. O tură de vreo 70 km în care speram ca prognoza de ploaie să fie fake news. 

Pedalarea e atipică, cumva în sensul în care, coborâm la început și urcăm la sfârșit. De obicei e mai fain invers. Traseul este pe asfalt cu excepția unei mici bucați offroad la început (care se poate evita). Practic pista șerpuiește de-a lungul văii în paralel cu șoseaua, tot așa, pe vechiul terasament al căii ferate. Treci prin tuneluri, și aproape în permanență două benzi (dus-întors) iar condiția pistei este foarte bună. 

O parere personală, daca aveți la dispoziție puțin timp și vreți să alegeți dintre bucata Nordică și cea Sudică a pistei, vă recomand cea Nordică. E mai pitorească. Partea de Sud mai are și derapaje oarecum surprinzătoare pentru zonă (clădiri abandonate, în paragină...un pic de delăsare generală).

Fun fact 2. Dimineața părea că ploaia prevestită nu avea să se mai întâmple... așa că we packed light. Ne-am pus la noi doar ceva glume de foițe de ploaie de la Decathlon care au cam pe tot atât efect cât are și apa sfințită.  

Destinația, sau punctul de întoarcere era Lago di Cadore. Până acolo trai și viață. Soare, cald, toate bune. Am decis să ne întoarcem cand am dat de primii câțiva stropi așa printre raze de soare. Ne și gândeam...poftim prognoză, cine se alarmează pentru doi trei stropi?! Derulam câțiva km înainte iar cam pe când am ajuns la Vodo di Cadore și Borca di Cadore s-a dus naibii soarele și a venit mama ploilor cu toate rudele. Atat am apucat sa  oprim sub un copac, sa punem husele pe rucsaci și să tragem pe noi pseudo foițele alea. Am stat vreo 20 minute acolo...in the middle of nowhere sub un pom așteptând să se mai domolească măcar cât să poți vedea un pic în față. Nicio șansă plus că am început să tragem și un frig... așa că am urcat pe biciclete și i-am dat pe urcare cu ploaia deasupra noastră. Am ajuns absolut murați înapoi la camping. Trei zile mai tarziu, tot ploua.... deci nu era chiar o ploicică de ignorat.

Detalii Tehnice Traseu

Total distanță: 70 km Total durată:  4.5 h (5.5 total) Diferență de nivel cumulată: + /- 900 m Altitudine minimă/maximă: 750 /1200 m Viteză medie: 15.5 km/h Traseu (circuit): pistă 100 %  Echipare: MTB + rucsac de zi Perioadă: August 2018

Detalii Cazare

Pentru prima variantă de taseu, cazarea a fost la Camping Marmolada în Canazei iar pentru ultimele două la Camping Rochetta în Cortina. Ambele campinguri sunt nice, vezi mai multe detalii despe facilități. 

Overall sunt cu siguranță foarte multe trasee în Dolomiți și mai ales MTB la greu. Ai de unde alege. Noi am pedalat în zilele de relaxare, astfel am făcut ture ușurele dar există variante pe toate gusturile.