Intalnirea cu Africa: Marocul
Călătorului îi șade bine cu drumul, fie el lung, fie el scurt, fie el planificat, fie el neașteptat. Doi - cred că este o cifră magică, o forță ce îți provoacă imaginația la cele mai frumoase antiteze. În mare parte, poți să împarți mai totul în două: îți place / nu îți place, vrei / nu vrei, rece / cald, noapte / zi și întrun final, când vine vorba de călătorie: mergi sau nu mergi?
Marocul la rândul său este mai mult sau mai puțin o lume duală, o portiță spre sânul Africii. O lume arabă așternută peste o populație berberă, o încercare de europenizare neostenită de secole peste o cultură africană, o natură creață în mijlocul deșertului.
Încep povestea împărtășind cu voi da capo al fine experiența plecării, cum am ajuns să mergem în Maroc fără cel mai mic plan, de ce am ales să mergem cu Solaris Travels, ce ne-a plăcut și ce am găsit la prima noastră întâlnire cu Continentul African.
Povestindu-vă vouă, îmi povestesc și mie peste ani și îmi mențin vie această experiență unică ce a mai adăugat câteva mărgele de amintiri la lungul șirag pe care încercăm să îl construim. Probabil sunt mulți oameni care își doresc să vadă lumea, probabil sunt mulți oameni care au văzut sau vor vedea mult mai mult decât noi, însă important este să fi recunoscător pentru ce reușești să faci și să absorbi cât mai mult din frumosul din jurul tău.
De vreo trei ani încoace tot chicoteam amândoi gândindu-ne la cum ar fi să vizităm Marocul. Sigur, nu stabilisem o dată, un plan să facem asta, dar eram amândoi siguri că acolo va fi întâlnirea cu Africa. Și normal că ne doream aici mai ales pentru Toubkal – cel mai înalt vârf din Nordul Africii, Munții Atlas. Un vârf de peste 4000 m, ușor din punct de vedere tehnic și accesibil financiar. Ne interesasem cât de cât de traseu, de perioada în care este cel mai bine să mergi și oftam cu greu amânând de la an la an plecarea pe motive, evident, financiare. Tot ce implică avion, distanțe și organizare logistică mai serioasă adaugă totodată și greutate la buget.
Noi suntem mofturoși atunci când vine vorba de călătorit alături de alți oameni și asta pentru că de regulă, oamenii în concediu vor să se relaxeze, să facă mai nimic și să își încarce bateriile. Pentru noi, concediile înseamnă mai multă oboseală, mai multă alergare, mai multă nebunie și văzut cât mai multe lucruri. Sacrificăm din când în când și câteva ore de odihnă și nu mai mult de o zi de leneveală pură.
Bun, astea fiind spuse vă imaginați că o excursie din asta tipică de la o agenție de turism nu ar rezona câtuși de puțin cu ideile noastre despre concediu și acesta este motivul pentru care am stat și vom sta de-o parte de astfel de lucruri. Însă când au venit oamenii aceștia minunați de la Solaris Travels despre care știam de la prieteni, numai de bine, altfel am văzut problema. Nu prea merge să zici că nu vrei că ști că apoi o să te zgârâi pe ochi decade pentru decizia nesăbuită.
Îi cunoscusem recent și am prins drag de ei de cum i-am văzut și ceva îmi spune că și ei de noi căci invitația nu a întârziat să apară și după ce am reușit (zic reușit cu rușine și ghilimele) să mai amânăm încă o dată plata unor datorii, am decis că peste o lună vom pleca în Maroc (ce noroc cu niște părinți atât de faini care înțeleg că ne îmbolnăvim dacă nu călătorim).
Cum să vă explic, e genul de excursie la care ar trebui să pleci cu certitudinea că vei veni înapoi cu amintiri faine. Și când mă gândesc că ei fac expediții și pe Kilimanjaro, Aconcagua, în Nepal...phiii... nici nu am cuvinte să încep. Dar să ne trezim totuși la realitate. Maroc. Rămânem la Maroc.
Cireașa de pe tort la această excursie era evident Toubkalul – știau cu ce să ne mituiască. Dar cum nu poți să te duci tocma' întrun alt colț de lume și să guști atât de puțin din el, au mai tot plusat cu locuri și experiențe după care era clar că o să tânjim.
Sahara, rings a bell? Să mergi în Maroc și să nu te dai tu ca omu' cu dromaderul prin Sahara? Păi clar că nu este posibil.
Apoi toată lumea a auzit de bazarele din Maroc, de străduțele pline de condimente, de negocierile febrile și de arhitectura atât de diferită de Europa. Marakkesh, Casablanca, Fez ... îți fac cu ochiul?!
Sau...picture this: un oraș albastru. Tot. Suspansul crește!
Mâncare, munte, deșert, oaze, culori, cultură .... câte și mai câte! Eram în extaz când am auzit care era planul lor pentru cele unsprezece zile de hoinăreală. E greu să refuzi așa ceva.
A fost prima dată când am plecat întrun concediu în care nu ne-am documentat, nu ne-am interesat de absolut nimic și am primit totul pe tavă. Iar pentru că nu noi ne-am ocupat de organizarea excursiei am să tratez ușor diferit articolele despre Maroc. Am să povestesc mai mult experiența noastră și mai puțin despre logistică, trasee și costuri invitându-vă mai degrabă să luați legătura cu Solaris Travels pentru detaliile următoarei excursii/expediții.
Astfel am să împart povestea Marocului în trei capitole.
- Marocul, Muntele și Vântul: Toubkal Inima Munților Atlas
- Marocul, Deșertul și Gândul: Sahara de pe Dromader și Întalnirea cu Tuaregii
Este adevărat că orice călătorie te schimbă, sau cel puțin așa ar trebui să funcționeze întâlnirea dintre un individ și o lume nouă, o cultură diferită, un cadru nefamiliar. Unele călătorii te schimbă mai mult, altele de abia dacă îți rămân în gând. Ce pot spune despre Maroc este că în mod sigur nu face parte din a doua categorie. Cel puțin, ce spun eu este valabil pentru filtrul mental al omului occidental – și prin occidental nu vreau să delimitez geografic ci mai degrabă ca tipar mental. Chiar dacă nu toți facem parte geografic din categoria occidentală, ca percepție, ca aspirație și trăsături mentale europenii și nord americanii avem un fundament comun. Suntem legați cultural de valori asemănătoare iar asta o poți descoperi numai atunci când pășești întro altă lume; fie că este vorba de Africa, Asia sau America de Sud.
Ce vreau să spun este faptul că pentru noi a fost o primă întâlnire cu o societate în care uneori valorile sunt diametral opuse iar asta am descoperit-o în cel mai plăcut mod gustând puțin din fiecare bucățică a țării. Am mâncat cu o familie tradițională berberă, am dormit cu Tuaregii în deșert, am trăit pe picior mare în hoteluri extravagante, am râs, ne-am mirat și am descoperit cât de diferiți suntem ca oameni. Mă îndoiesc că organizându-ne singuri excursia am fi reușit să facem atât de multe lucruri întrun timp atât de scurt și mi-ar place să îmi exprim mulțumirea față de organizatori (Sorin si Alexandra) pentru tot ce am trăit.
Bottom line, ce sper din tot sufletul este să vă stârnesc pofta de plimbat, de explorat și de descoperit locuri noi, fie ele în Maroc sau în alte colțișoare din lume, singuri sau alături de alții, cu un plan sau fără unul anume.
Până atunci ... enjoy the video video*!
*watch HD for better experience
Intalnirea cu Africa: Marocul
Reviewed by Karina Isar
on
miercuri, august 09, 2017
Rating:
Eu am o curiozitate legata de Maroc, pentru ca am observat ca a devenit foarte accesibil ca pret in ultima vreme si i-a crescut popularitatea in Europa: cat de aglomerat e?
RăspundețiȘtergereSalut Alexandra,
ȘtergereNu stiu exact care e 'toleranta' ta la 'aglomerat' - noi am fost in Mai si nu mi s-a parut ceva iesit din comun. Un nivel normal de turisti ca in oricare loc, da pe strata sunt multi straini, traficul e pe alocuri horror in orasele mari dar nu as putea sa spun ca e ceva ce epateaza. Desigur, sunt zone si zone - in bazar e firesc sa te astepti la multi oameni si multa forfota, dar chiar si acolo sunt zone unde e o liniste incredibila. Si asta iti spun din perspectiva mea care nu sunt deloc fana de locuri foarte aglomerate.
Nu stiu daca te-am lamurit dar daca mai ai intrebari, feel free! :)