Marocul, Desertul si Gandul: Sahara de pe Dromader si Intalnirea cu Tuaregii






Iată-ne ajunși în poate, cea mai emblematică parte a Marocului, deșertul. Dar până să intrăm în deșert mai sunt lucruri de văzut so let's begin.




Lungul Drum spre Dunele Saharei



De la poalele muntelui ne-am luat rămas bun de la răcoare, de la aer curat și de la oamenii frumoși de acolo și am pornit cu pași mărunți să cunoaștem deșertul. Totul a fost calculat, evident, căci Sorin nu ratează nimic din ce e cu adevărat de văzut, așa că am  bifat și minunata șosea alpină ce străbate Atlasul. Serpentine, munți golași - fiecare loc are farmecul său.




Oprim căci e musai să facem niște poze și să ne răcorim un pic pletele în vântul de afară!




Aït Benhaddou. Aït Benhaddou este un Ksar - adica un soi de cetate fortificată medievală. În interiorul Ksar-ului sunt mai multe Kazbah, case de negustori. Deși ca idee nu este ceva totalmente nou, căci Europa și chiar România e plină de cetăți medievale, totuși ineditul este că în Maroc ele sunt făcute în totalitate din lut. Având în vedere cantitatea redusă de precipitații pare-se că fac, sau mai bine spus, au făcut treabă bună.




Locația este excelentă căci din interior, de sus de tot poți vedea 360 de grade împrejurimile semi-deșertice.




La începutul primăverii este și mai interesant de vizitat căci prin fața Ksar-ului trece un râu și de acolo vă las să vă imaginați că pot ieși niște poze excelente în reflexia apei.




În interiorul cetății e doldora de suveniruri, de oameni cu povești și artă negustorească din plin. Trebuie să fi ferm dacă îți propui să nu strici o grămadă de bani.




Am fost luați prin surprindere de un tinerel simpatic care ne-a îmbrobodit cu povești despre talismanele sale, despre sistemul de navigare după stele și câte și mai câte.




De la artă, la podoabe, la eșarfe și îmbrăcăminte aici e un mic bazar, totuși mai liniștit decât ce văzusem până acum.





Ouarzazate. Dar timpul trece și cu toate că e greu să te dezlipești de toate minunățiile din jur am purces încetuț spre locul de cazare. Dacă ajungeți pe aici, cu siguranță în Ouarzazate este un loc excelent să înnoptați. Ca notă, tot în Ouarzazate sunt și Atlas Film Studios -  mi-aș fi dorit să ajungem acolo însă votul democratic din grup ne-a fost potrivnic tura asta căci timpul scurt ne forța să alegem între studiouri și kazbah.




În resortul unde am fost cazați am luat și cina - mâncarea excelentă dar nu asta a fost momentul serii, ci chelnerul care era vizibil purtat de un val de hașiș și ne-a preluat comenzile într-un ropot de râsete. Omul efectiv a avut efect terapeutic asupra grupului căci nu aveai cum să rămâi serios când îl apuca o criză de râs așa din senin la orice spuneai. Epic. 

Somnul a fost excelent iar dimineața am început-o cu un pic de yoga lângă piscină. Dacă tot nu era multă mișcare am profitat.




Todgha Gorges. În drumul nostru spre deșert am tot furat câte o imagine cu lumea marocană așa cum este ea, zi de zi. Cum spuneam în articolele precedente, oamenii nu sunt prea prietenoși cu aparatele foto așa că am profitat pe alocuri pe unde s-a putut, din mers, și am mai surprins un strop de cotidian.




Hmm, nu cred ca aș putea să mă obișnuiesc niciodată să trăiesc întro astfel de lume.





Am ajuns întrun final și la Todgha Gorges. Woooooooow câta canionul. Woooooooooow câte eșarfe!




Și un Tuareg frumos :D Avantajul... căci tot grupul am cumpărat eșarfe de la el....decizia fetelor.




Canionul e best spot să te înarmezi cu (minim) o eșarfă pentru caravana de dromaderi din Sahara. Clar nu vrei sa mergi pe dromader fără eșarfă - fie ea pentru poză, vânt sau soare. Greu este să alegi căci toate parcă sunt faine!




Toată lumea are eșarfe...Sahara, here we come!!!





Sahara cu Dromaderi, Tuaregi și... Ploaie



Cine zice dom-le că în deșert nu plouă? Iaca noroc! După toate cele ajungem pe grabă la un hotel-kazbah unde urma să lăsăm toate bagajele, minus necesarul pentru o noapte. Țac-pac am mâncat ceva rapid și am pornit să ne luăm în primire dromaderii. Da, sunt dromaderi (una bucată cocoașă) și nu cămile dar evident că toată lumea le spune cămile. Ca paranteză: Afica are doar dromaderi, Asia are cămile. La capitolul cămile, sunt deasemenea două tipuri, cele domesticite (Asia Centrală) și cele sălbatice (Mongolia și Nord - Vestul Chinei). So we're good here, right? Bun, închidem paranteza și revenim la dromaderii noștri.




Aproape de hotel este punctul de plecare din Merzouga unde stau zeci de dromaderi și tuaregi pregătiți cu tot ce trebuie pentru ochiul curios al turistului.




Am plecat tot pe apus din două motive - foto-wise și  evident pentru a evita căldura de pe timpul zilei.




Fără prea multe prezentări am încălecat și la drum! E un pic șod până te obișnuiești cu mersul săltat al dromaderului. Când urcă dunele de nisip șimți că ești pe ceva tanc, ceva oricum șenilat iar când coboară dunele ... ține-te bine! E un soi de rodeo de la doi metri înălțime. Clar, nu e momentul de făcut poze, pune amandouă mâini pe suportul metalic de la șa și ține-te bine.





Excelentă a fost experiența! Mie mi-au plăcut maxim cele două ore de .... călărie? Tot călărit îî zice dacă ești pe dromader?




Plus a fost excelent să îl avem pe Iulă în față care aș zice că a făcut febră musculară de la statul încordat. Priceless, nu a scos nici măcar o dată aparatul să facă poze - și Iulă este un fotograf excelent, să ne înțelegem. We would pay to see him again!




Am prins și apusul care este spectaculos dar și mai spectaculoși au fost norii care goneau spre noi. Cerul părea că țese o strașnică furtună cu descărcări electrice și tot tacâmul. Dar nu ne-am imaginat nicio clipă ce urmează!




Nu mai aveam mult până la oaza unde urma să înnoptăm și ne-a ajuns furtuna. Mai întâi un vânt puternic și nisip pretutindeni. Acum pot spune că înțeleg cât de important este să te ascunzi atunci când e furtună de nisip. Eșarfa de pe cap nu mi-o prinsesem bine și zburase de pe cap - eram fără apărare. Când s-a pornit furtuna aveam nisip peste tot și e genul acela de nisip fin pe care efectiv nu ai cum să îl dai jos de pe tine fără apă din abundență - în urechi, în păr, în ochi, în nas, între dinți - totul scrâșnea de la nisip. Nu mai priveam în jur căci nimic nu se zărea din pricina norului de nisip. 

Când am ajuns la oază ne-au ghidat repede-repede tuaregii să ne adăpostim întrun cort și cu coada ochiului, printre lacrimi de la praf am zărit cum toate zburau în jurul nostru  și afară turna cu găleata. Never in my life nu aș fi crezut că mergând în Sahara voi avea parte de așa ceva. Este o experiență unică, nu e nimic de ce să nu te bucuri!

După vreo jumătate de ceas parcă vântul s-a mai potolit și printre stropi am fugit în cortul mare unde deja ne era pregătită cina la lumina lumânărilor. Cât timp am cinat alături de ceilalți turiști afară s-a terminat cu tărăboiul și ploaia și Tuaregii au pregătit un foc de tabără înconjurat de cântări și dansuri tradiționale.




Asta e ceva ce trebuie să trăiți! Mai mult, spre sfârșitul serii ne-au invitat la un jam session și ne-au dat instrumentele lor să cântăm la ele. Vă puteți imagina ce tămbălău afon a putut să iasă acolo. Cred că s-au îngrozit oamenii.




Bun, e cazul să ne retragem la somn căci nu peste multe ore, tot pe noapte ne vom trezi și nu degeaba. Plecăm noaptea, înainte de a se crăpa de ziuă pentru o  oră și ceva de hiking pe cea mai mare dună de nisip de acolo. 

Vă spun sincer, nu e joacă de copii să urci pe nisip. Este deosebit de solicitantă urcarea și chiar dacă am urcat doar vreo 200 m diferență de nivel, a scos untul din noi. Totuși, senzația să urci desculț prin nisipul fin și să te plimbi pe coama mereu întactă a dunelor este ceva aparte... ceva ce nu am să uit prea ușor.




Ne aflăm la granița cu Algeria și respirăm ușurat căci am ajuns în timp util pentru a prinde întâile raze ale soarelui. Cerul este senin și norii din depărtare mai au ceva până ajung la noi.




E așa liniște și aerul încă ține bine de răcoarea nopții. Este minunată senzația. Trei, doi, unu și hop, uite și soarele!




Am tot stat apoi și am pozat și răspozat tot ce era de pozat. Cine știe dacă vom mai avea șansa de a face asta.






Coborârea a fost însă cât se poate de rapidă - dacă urcarea te doboară, coborârea e o minunată desfătare. Ah, și am mai dai de un cuplu excelent: el, parapantist, ea ... la glumă cu pioletul pe dună!






Alex a profitat de snowboard-ul pus la dispoziție de Tuaregi și dacă  tot l-a cărat până sus s-a dat la vale cu el. Din spusele lui e și asta treabă greuță, mai mult te chinui decât te dai ... tot pe zăpadă e ce trebe, dar hey, trebuia încercat!




Deja începea să se încălzească afară așa că ne-am luat dromaderii și am purces înapoi spre hotel unde ne aștepta bine-meritatul mic dejun. Mmmmm ce foame!





Una peste alta, cam asta a fost experianța Marocului prin ochii noștri. Mulțumim încă o dată Solaris Travels pentru toată organizarea, răbdarea și vibe-ul fain de care am avut negreși parte în excursie! Cu drag, îi recomand pe oamenii aceștia frumoși și acum că am fost, pot să spun cu încredere că merită!







Ne-am întors acasă cu mai puțini bani, cu datorii dar cu sufletul plin plin de emoție. La final, asta e tot ce contează și mă bucur nespus de mult că am putut participa la excursia aceasta!



Morocco, it was wonderful meeting you!
Hope to see you again!



























Marocul, Desertul si Gandul: Sahara de pe Dromader si Intalnirea cu Tuaregii Reviewed by Karina Isar on vineri, septembrie 01, 2017 Rating: 5

Niciun comentariu:

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.