Muntii Sureanu: Pedalam pe Urmele Dacilor


Parcul Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina: Sarmizegetusa Regia, Cetatea Dacică Blidaru, Cetatea de la Costeşti, pedalare pe dealuri şi (bonus) în jurul lacului Gura Apelor la întoarcere. 





Sarmizegetusa Regia: A fost odată...


Mai mult decât orice, cred că ar trebui să fim mândri că am fost la un moment dat DACI ... deşi mi-ar place să cred că mai avem încă în suflet o fărâmă de dac. Deşi ştim atât de puţine despre acest popor minunat, curajos şi inventiv fascinaţia totuşi rămâne iar legenda dacică îşi croieşte drumul către inimile multora dintre noi. 

Ieşirea aceasta a avut pentru mine o valoare deosebită atât pentru bucuria în sine de a reîntâlni natura, de a pedala şi a respira aer curat cât şi de a descoperi ceva ce îmi doream să cunosc de mult: Sarmizegetusa Regia - probabil una dintre cele mai emblematice dovezi dacice, un Machu Picchu al Daciei. Sarmizegetusa Regia face parte din lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO şi pe scurt a servit ca punct strategic, centru spiritual şi capitală a Dacilor înaintea războaielor romane.  Alături de cetăţile de apărare dacice de la Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie, Căpâlna şi Băniţa au format sistemul de apărare şi inima Daciei de odinioară.



Despre drumul până la Sarmizegetusa, în sfârşit, numai de bine! Dacă până acum se ştia că fusese o bună bucată de vreme uitat de lume şi ca atare într-o stare foarte proastă, tocmai ce a fost modernizat (sperăm că ţine), practic a fost inaugurat cu câteva zile înainte de a ajunge noi acolo.



Asfaltul este ca în palmă, sunt amenajate atât pe drum cât şi la cetate locuri de parcare şi treaba se prezintă bine. Marea majoritate a kilometrilor se desfăşoară pe 2 benzi iar spre final drumul se îngustează până la o bandă şi jumătate ceea ce permite accesul maşinilor şi bicicletelor deopotrivă.



Înainte de a ajunge efectiv, ultimul kilometru este pe un drum pietonal de piatră cubică - închis pentru autovehicule. Noi am urcat cu bicicletele până la intrarea în sit unde am fost nevoiţi să le lăsăm pentru că nu este permis accesul cu ele. Nu ar fi aşa o mare problemă chiar şi în această situaţie însă acolo nu este nici un fel de rastel, sau facilităţi de a lăsa bicicletele. A trebuit să ne bazăm pe jandarmul care ne-a lăsat să le pitim după coşmelia sa.


Intrarea se plăteşte (simbolic zic eu ... 5 lei / persoană) iar situl este deschis publicului de regulă între lunile Martie şi Noiembrie. Ce m-a surprins într-un mod foarte plăcut este numărul mare de jandarmi care se plimbă pentru a se asigura că turiştii nu se urcă / produc pagube sitului, apoi zona este deosebit de îngrijită traseele marcate cu atenţie, iarba tunsă şi totul super curat şi frumos amenajat. Chiar impresionant!






Info Traseu


  • Distanţă: 37 km
  • Timp: 5 ore, pedalat efectiv 3 ore
  • Diferenţă de altitudine: + / - 1000 m
  • Altitudinea traseului între:  400 m - 1200 m
  • Viteza maximă: 60 km / h
  • Viteză medie: 12.6 km / h
  • Starea drumului: asfalt - foarte bună

GPS Track



 

Pedalare pe Dealuri


După ce ne-am întors super happy că am vizitat giuvaierul Daciei am plecat din nou la drum. De data asta doar eu cu Alex (ahem...dezertorii) la sfatul proprietarului campingului care ne-a vândut un pont excelent.  Ne-a explicat omul cum se ajunge printr-un portal secret direct în Elveţia şi nu am crezut până când am ajuns acolo.


De la camping am luat maşina şi am urcat cu bicicletele la pachet primii 7 km care ar fi scos untul din noi pentru că nu ştiam cât e de lung şi  unde trebuie exact să ajungem. Am lăsat apoi maşina şi ne-am pus la pedalat pe un drum de pământ / piatră care ne-a dezvăluit uşor uşor frumuseţea zonei.


Liniştea unui apus blând cu Munţii Retezat în zare, o plimbare printre sălcii pe coama dealurilor. E feeric ce se întâmplă aici!



Din drumul de pământ ieşim în şoseaua nou nouţă care te poartă printr-o zonă minunată, ruptă parcă de la poalele Alpilor. Drumul e liber şi şerpuieşte în voie când la deal - când la vale.



La coborâre trebuie să spun că Alex a fost super drăguţ să ia maşina şi să mă lase pe mine să cobor pe drumul perfect asfaltat îngust de o bandă şi jumătate până în Costeşti! A fost amazing!!! Am avut porţiuni unde cu frânele la maxim am ajuns la 38 km la oră! Super senzaţie, e de încercat!




Info Traseu


  • Distanţă: 17 km
  • Timp: 1 h 20 min
  • Diferenţă de altitudine:  + 300 / - 500 m
  • Altitudinea traseului între: 900 m - 1000 m
  • Viteza maximă: 50 km / h
  • Viteză medie: 12.7  km / h
  • Starea drumului: excelentă - asfalt (plus drum de pământ care se poate ocoli pe asfalt)

GPS Track



Cetatea de la Costeşti


Pentru a ajunge la cetate, de la drumul principal din Satul Costeşti, trecem podul şi continuăm cu maşina (sau pe jos) să mergem în paralel cu apa apoi se coteşte la stânga urmând un drum pietruit nu foarte grozav însă abordabil. Sunt indicatoare aşa că fără grijă se poate merge. Maşinile rămân parcate lângă ultimele căsuţe - unde este o mică parcare iar de aici se poate continua numai pe jos.

După o urcare de câteva minute ajungem chiar în faţa sistemului de apărare al cetăţii cu valuri de pământ. De aici urmăriţi potcile pentru a descoperi întregul sit.


Noi am avut cumva surprize în traseu. Una plăcută, una mai puţin plăcută ochiului critic. Cea plăcută a fost una bucată "căţăl" lung care ne-a servit ca ghid pe întreaga durată a plimbării - clar avea stăpân dar clar nu îl interesa asta. Super inteligent şi cuminte!



A doua nu vine cu poze că deh... să rămânem la lucruri frumoase dar să spunem doar că nu musai te aştepţi ca turist care vizitează un sit arheologic să vezi câteva balene eşuate care stau cu colacii afară la plajă, pe pătură lângă zidurile istoriei.... no comment.





(Hiking) Cetatea Dacică Blidaru


Iar dacă suntem în zonă, nu plecăm fără să ajungem şi la Cetatea Blidaru! Nu am ştiut exact cum şi cu ce se mănâncă, am văzut indicatoarele spre cetate care pornesc din Costeşti (treceţi podul peste  râul Orăştie) şi la bifurcaţia în Y faceţi stânga. De aici începe o urcare de 2.5 km pe potecă marcată, prin pădure. În maxim 45 - 50 de minute sunteţi la cetate.


Sus, la cetate nu există nici un soi de facilitate, nu se plăteşte intrare dar găsiţi câteva plăcuţe informative. Dacă vizitaţi zona pe timpul verii aveţi grijă la vipere! Iarbă mare, locuri cu pietre, căldură... combinaţie potrivită.

Pe urcare în plimbare iar pe coborâre alergareee! Prima alergare la munte...la vale da, dar se pune! :)


And now for some love!

Love sample 1 (Credits Iulian Gangal)
Love sample 2 (Credits Iulian Gangal)




Info Traseu


  • Distanţă: 5 km
  • Timp: 1 h 20 min 
  • Diferenţă de altitudine:   + / - 300 m 
  • Altitudinea traseului între: 450 m - 750 m


GPS Track




 

King of the Road la Gura Apelor


Şi cu asta am încheiat socotelile pe aici şi ne-am despărţit echipele căci Iulă cu Andreea au plecat cu treabă spre casă însă pentru noi parcă era prea repede să ne întoarcem acasă...aşa că am decis că nu ar fi rău să mai pedalăm pe undeva. Ne-am decis repejor. Dacă tot suntem oareşcum prin zonă, hai până înspre Retezat să vedem cum e drumul pe cealaltă parte a lacului - la Gura Apelor.


Am mers, evident, cu maşina până acolo iar de la baraj am montat bicicletele şi am pornit în explorare... noi şi nimeni altcineva pe drum. Luuux! După o scurtă consultare cu jandarmul de acolo am aflat că nu se poate face circuit în jurul lacului pentru că lipseşte o porţiune de drum...de ce? Nu se ştie.


Drumul este excelent de Mountain Bike, cu line urcări şi coborâri când pe pietriş, când pe pământ. Numai bun de o pedalare scurtă aşa de înviorare înainte de întoarcerea spre casă.


Surpriză faină culoarea lacului care la capăt arată mai mult a râu, canion decât lac. Din nou, zona are super potenţial turistic.... dar evident neexploatat corespunzător.



Şi tot la capitolul surprize, am fugit de ploaie spre maşină şi la fix am şi scăpat de ea. Pe drum a turnat sănătos dar hei...eram deja în maşină!!! Gotcha!




Info Traseu


  • Distanţă: 15 km
  • Timp: 2 h
  • Diferenţă de altitudine:  + / - 600 m
  • Altitudinea traseului între: 1000 m - 1220 m
  • Viteza maximă: 30  km / h
  • Viteză medie: 7.5 km / h
  • Starea drumului: pietriş - excelent pentru MTB

GPS Track




Cazare


Am plecat fără un buget prea colorat la noi aşa că nici nu se punea problema de cazare plus ca ne era și dor de cort. Pe net nu prea am găsit mai nimic în materie de info despre campinguri şi alte cele aşa că am pornit pregătiţi de cazare pe unde o fi să găsim un locşor decent. 

Cum am bălăurit noi pe drumul spre Sarmizegetusa am dat la un moment dat de un loc ce suna foarte bine şi era "nelocuit". Pe partea dreaptă a drumului (în direcţia Sarmizegetusa) după ieşirea din Costeşti este o poartă de lemn care îţi permite accesul pe malul apei într-un mic camping excelent amenajat. Intraţi fără grijă şi sunaţi la numărul afişat pe poartă pentru a-l anunţa pe proprietar că sunteţi acolo.


Campingul chiar este foarte simpatic, are amenajate foişoare, coşuri de gunoi, toalete şi se poate face şi duş...cu apă caldă! Preţul pe noapte este de 25 lei / noapte (2 persoane, maşină, cort) iar duşul îl plăteşti separat, 5 lei / persoană. Recomand acest camping, este excelent pentru pus base camp-ul şi explorat zona. 




Concluzii


Zona este foarte faină, am rămas plăcut impresionaţi de ce se întâmplă acolo şi e loc de întoarcere, mai la toamnă, mai la primăvară...mai venim!





Muntii Sureanu: Pedalam pe Urmele Dacilor Reviewed by Karina Isar on luni, august 22, 2016 Rating: 5

4 comentarii:

  1. Nu am apucat sa va multumesc pentru detaliile oferite de voi aici si chiar tin sa o fac. In plus doresc sa imbogatesc experienta....
    Plecand din Bucuresti vineri seara, am innoptat la o pensiune faina in Caciulata (casa Gabriela). Sambata dimineata, dupa cafea, am luat nevasta de o mana, baiatul de guler, i-am urcat in masina si pornim pe valea Oltului. La Brezoi facem stanga pana in Malaia sa vizitam cea mai inalta cascada din tara - Scorusu (cascada facuta publica de cei de la Discovery channel). Fara sa fac un studiu amanuntit, mergand la ghici, dupa indicatoare (chiar exista), pregatiti sa ajungem la cascada cu bicicletele, avem surpriza sa vedem ca pana la cascada facem o drumetie.
    Prima noastra drumetie in familie. Nu va zic de echipament.... Lipseau sandalele in picioare...��. Dar dupa aproximativ 1 ora si jumate, pe un traseu care l-a incantat pe fi-miu la nebunie, am ajuns, am facut fotografii, ne-am bucurat de frumusetea oferita de natura, de reusita noastra, de drumul de coborare.
    Urcam in masina, unde mergem? Sa vedem daca se poate vizita uzina de apa de la Ciungetu (eu, am avut ocazia sa pot, nu stiam daca e liber pentru publicul larg) - nu se poate��. Ne-a recumandat paznicul sa mergem pe valea Latoritei sa vedem lacul Petrimanu si lacul Galbenu. Ma uit pe atlasul rutier, vad ca de aici pot iesi la Obarsia Lotrului, hai sa mergem. Va spun ca drumul nu este chiar bun pentru masinile cu garda foarte joasa, mai ales daca sunt viituri cu cateva zile inainte.
    Am vazut lacurile, am admirat inca o parte extraordinara a tarii noastre, am facut si fotografii (unele, spre rusinea noastra, ca japonezii, din masina). Pentru cei cu timp si putin antrenament este superb cu biclele (10km dus).
    Dupa aproximativ 11-12 km, din care ultimii 2, drum forestier folosit de taietorii de lemne (sper legal), gasim o tabara de aproximativ 10 corturi cu masini de TM si AR pe marginea drumului pe care noi urma sa-l parcurgem. Numai ca deja se pierdea sub vegetatie.... Intrebam un nene (pun pariu ca era din gasca ciresarilor) si ne arata o harta de prin 1975 folosita pentru drumetii unde drumul nostru nu mai avea continuitate☺.
    Hai inapoi, cu bombaneala de rigoare din partea nevestei...��.
    Urmam valea Lotrului, admiram lacul Vidra, ajungem la Obarsia Lotrului, unde facem dreapta catre lacul Oasa, unde urma sa cautam loc de cazare - campare. Drumul este spectaculos si de la Obarsia Lotrului pana la lacul Oasa foarte bun. Pe net vazusem ca exista o cabana cu loc de campat pe langa lac, insa nu am gasit locuri de cazare, iar campat cu cortul langa cabana nu se putea. Aveam nevoie si de mancare neavand inca provizii facute. Am nimerit o zi nepotrivita sa cautam cazare -weekendul cu sf Maria din august - si fara sa detaliez prea mult, dupa aventuri si emotii am gasit o camera libera abia in Orastie (toate pensiunile din jurul lacului Oasa, Luncile Prigoanei - un loc superb, Sebesul, Alba Iulia fara locuri de cazare). Tot raul spre bine, mai aproape de Costesti, mai mult timp pentru duminica.
    Duminica dimineata am gasit locul de campatpe care il descrieti voi. Excelent, curat, cu utilitatile necesare dar pastrand frumusetea camparii in cort.
    Instalam repede cortul si hai la cetate. Care sa fie prima? Costesti.
    Acum sa va destainui ca a fost prima iesire cu biclele pentru sotie si baiat. Deci fara antrenament, fara incalzire, doar proba, incercare. Nu va spun cate bombaneli, cate vaiete... sotia cu glezna belita (o chestie mai veche, reactivata in drumetia de la cascada Scorusu.
    Ajungem la cetate, ne minunam de pozitia si de pitorescul ruinelor, ne intoarcem la cort. Luam o gustare mai cuprinzatoare, o recompensez pe sotie cu o cafea la ibric in foc de lemne, pe baiat cu o baie in raul, paraul Gradistea si fuga inapoi la cetatea Blidaru. Lasam bicicletele langa o taraba cu obiecte artizanale si pornim pe carare, prin padurea seculara, jucand fazan.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa l-am facut pe cel mic sa mai uite de efort, pe sotie de entorsa tratata prost cu ani in urma si am ajuns la cetate. Alte fotografii, alte cuvinte de admiratie si fuga inapoi in padure. Tocmai a inceput o ploaie groaznica. De necrezut, daca ne uitam in lateral, printre copaci, in zare, parca era ceata din cauza ploii, insa sub copaci abia ne picura cate un strop. Acum, ce sa zic? Dupa sufletul omului! Cand am ajuns jos, la iesirea din padure s-a oprit si ploaia. Recompensa pentru reusita a fost cate o placinta/clatita dacica la intersectie, unde lasasem bicicletele.
    Pe seara facem un gratar, socializam cu vecinii la un ceaun de tocanita si somn.
    Luni dimineata - ziua cea mare (telul meu ascuns) - drumul la cetatea Sarmisegetuza cu bicicletele.
    Sotia a pregatit micul dejun, eu m-am straduit sa aprind un foc cu lemne ude pentru cafea (peste noapte a plouat). Sa ne traiasca vecinii cu aragazul. Ne-am pornit la drum plini de entuziasm si voie buna (numai eu stiu ce era in sufletul meu). Primii 3-4 km - de vis. Deodata, pe drum asfaltat, din lateral latra un caine (latrat din ala rar si gros, de caine ciobanesc, care vrea sa-si faca simtita prezenta). Unde mai pui ca a inceput sa faca si pasi catre noi (subliniez - mergea agale). Gata.."bucurestenii" au intrat in panica...n-au auzit cand le-am spus sa se opreasca, calm, sa se dea jos de pe bicle, pastrand bicla intre caine si ei si sa treaca dupa mine (lucru spus si in cadrul briefingului inantea plecarii). Au intrat in panica si sotia cand a franat, a alunecat pe pietris, nu stiu cum... si zdrang. Nu a vrut sa ne intoarcem, ambitioasa d-aia o iubesc ��. Continuam, pauze de scos pietricele de pe picioare si cot, pauza de mure pana nu am mai putut si ajungem la ultimii 3-4 km. Pana aici mi-a fost. De ce mi-a fost frica nu am scapat. Inchipuiti-va cata munca de lamurire ca orice realizare necesita efort, sacrificiu, ca nu putem renunta si asa mai departe. Eu impingand la 2 biciclete, sotia una, cu chiu cu vai, am ajuns la parcarea de la cetate. O lunga pauza, bine-meritata, legam bicicletele si pornim pe ultimul km, pe jos fireste. Acum, poate stiti cum este cand vrei sa pastrezi amintiri ale momentelor deosebite prin fotografii si nu mai ai baterie la telefon...la ambele....�� 5-6 fotografii totusi am reusit sa facem.
    Drumul inapoi a fost de vis. Nu efort, nu vaete, scop atins.

    RăspundețiȘtergere
  3. In urma descrierii voastre minunate alaturi de dorinta mea de a initia familia in plimbari cu bicicleta pe trasee de munte si drumetii am incerat si chiar mi-a iesit sa vedem acele zone din muntii Sureanu. Restul traseelor le-am lasat pentru data urmatoare.
    Luni seara, la un foc de tabara am avut satisfactia sa mi se spuna ca in ciuda efortului imens, a fost o iesire reusita.
    Marti, dupa ce am impachetat, am apucat-o catre Orastie - Petrosani - Obarsia Lotrului - Novaci. Da, v-ati prins am facut si Transalpina (cu masina, nu cred ca e vre-un dubiu).

    Deci, voua blogari minunati, va multumesc inca o data pentru ca m-ati motivat sa ajung in aceste locuri deosebite

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Florin,

      Deci vreau să spun că sunt copleșită de mesajele tale. Excelentă povestea și experiența, îți zic, am râs cu lacrimi de unele amănunte. :)) Mă bucur mult dacă am adus un dram de inspirație pentru călătoriile voastre și vă doresc cât mai multe și mai aventuroase! La soție glezne puternice și la cel mic curaj și dragoste pentru natură!

      Mulțumesc din suflet pentru vorbele dulci și povestea în sine!

      Cu drag,
      Karina și Alex (căci am i-am citit și lui pe-ndelete, tot)

      Ștergere

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.