Prima Intalnire cu Parangul: Mai Multa Iarna, Mai Putina Primavara

Deși relativ aproape de noi, încă nu ajunsesem în Parâng niciodată, nici la schi nici la plimbare. Acum însă s-au aliniat astrele sau mai bine spus le-au aliniat sibienii și făgărășenii și am pus de o întâlnire și o plimbare împreună. De-acum le zic parteneri de hiking căci în ultima vreme tot împreună am bătut poteci și spun asta cu drag.

Unde Dormim?

Zis și făcut ne-am dat întâlnire vineri seara la Cabana Doi Brazi din zona Rusu, Parâng. Căbănuța este primitoare și are cam tot ce trebuie: 14 locuri de cazare în camere duble sau de mai multe persoane, bucătărie și sală de mese comună, frigider, veselă, apă caldă, băi la camere și loc de grătar/ceaun. Cu mențiunea dacă ai pese 1.90 înălțime sau mai mult de 80 kg nu opta pentru camerele duble de jos, s-ar putea să nu chiar ai loc în baie (lol ... pe bune).

Traseul și Povestea

Noh buuun, vineri seara am mai băut, am mai mâncat și apoi cu noaptea-n cap dis de dimineață la 11 am ajuns și noi victorioși pe traseu. Păi era clar că ce avioane avusesem noi cu vârful Cârja nu aveau să se întrevadă în tura asta dar am pornit de dragul plimbării...

Dap, apropos de urcare, de la cazare am luat-o în sus spre telescaunul mic ca să mai câștigăm un pic de timp ... că și așa suntem campioni la capitolul ăsta...NOT! Telescaunul mic e nou, cu asistență tehnică și costă 11 lei / bucată / drum - dus. Hop țop am ajuns până la capăt (a doua oprire de telescaun, să ne înțelegem) de unde, dacă tot era am luat și al doilea telescaun - datat cu Carbon 14 ca aparținând Paleoliticului Superior - și pentru încă 2.5 lei de căciulă am mai urcat un pic. Dai un ban dar ști că ai fost la hiking, vorba aia mișcarea ne menține în formă.

But wait there's more: nici nu am pornit bine căci lângă cabanele de pe pârtie am dat de ciuflengarii ăștia! Toată lumea la smotoceală, pozat... alea - alea... nu e ușor! La întoarcere am constatat cu uimire că cei trei blănoși nu au nimic de obiectat la mâncarea vegetariană cu care i-am ademenit. Desigur că păreau bine hrăniți dar tot așa sigur au mâncat fără să mestece tot ce le-am dat. Unde a intrat, nu prea îmi iese la calcul dar să fie sănătoși!

Eh oricum, întrun final am lăsat și puiuții de câne și în sfârșit am pornit spre traseu, decizie grea, nu am mai urcat trei pași până pe Parângul mic, practic o dâlmă de pământ mai răsărită că deh, merem cu încredere spre Cârja. La punctul acela încă mai aveam o oareșcare scăpărare de gând că noi chiar mergem spre vârf.

Unde mai pui că deși prognoza zicea să stăm acas că plouă, ninge dar la fața locului mai mult decât nori nu erau. E bine, am zis, e biiiine. Și cum ne uitam noi în zare ne-am și bucurat că zăpadă era destul de puțină dar și aia puțină care era, unde credeți voi că se strângea dacă nu fix în poteca pe unde treceam.

Ritmul a fost în ton cu pregătirea de dimineață și până ne-am fofilat noi, până una alta chiar după intersecția dintre drumul de sub creastă cu cel de creastă ne-am trezit în ditamai norălăul de nu te vedeai la 10 metri om cu persoană. Ahem! Ședință: ce facem? Că de văzut nu vedem nimic, de frig e frig, de vânt e vânt....și am luat decizia previzibilă hai să punem de un ceaun și o bere la cabană. Deci întorsu-ne-am fără succes.

Evident că pe drum am mai cules cu noi doi cățelandri care ne-au ținut companie necondiționat. Cred că Parângul are cei mai prietenoși câini ever.

Sigur că la întoarcere nu era să mergem pe jos dacă tot am văzut telescaunul mare deschis - la rezonabilul pret de 12 lei/bucată. Așa că am pus poponețul jos și dăi și coboară (sigur, am uitat și aplicația de înregistrat traseul pornită pe telescaun așa că stați liniștiți, nu aveți cum să vă pierdeți). Ca paranteză, evident între timp răsărise soarele, dacă tot am plecat, nu?

De la telescaun am mai continuat un pic pe jos, pe șosea mai o poză, mai o glumă, eh, nu ne plângem că plimbarea tot faină a fost.

Deci, dacă vârf nu, dar măcar pot să fac review la telescaune (funcționează pe toată durata anului!) dacă doriți și la ceaunul de lins pe degete făcut de Horațiu și căței și cabane și atât. :)

Dar așa, despre traseu: de sus, de după telescaune urcarea e domoală iar de sub Parângul Mic e plibăreală faină pe potecă alpină. Fie la dus, fie la întors se poate aborda traseul de creastă sau cel de sub creastă. Cele două se întâlnesc înainte de coborârea spre lacul Mija. Tura viitoare promit să vin cu traseul complet, dar până atunci, asta e, lucrăm cu ce avem.