Cu Bicicleta Pe Dealurile Banatului

Încă un weekend cu o vreme instabilă și un buzunar la fel. Ce ai de făcut când vrei să mergi dar nu departe și vrei mișcare dar nu prea mare. Bicicleta în opinia mea este întotdeauna un antidot pentru plictiseală. O alternativă fără costuri, sănătoasă și tot mai apreciată.


Așa că după o dimineață cu leneveală și mulți nori pe cer a venit și o dupămasă promițătoare. Auzisem recent că sunt ceva trasee faine de bicicletă cu „o lecuță” de off-road prin delulețele Banatului pe lângă Pișchia.


Pentru cine nu știe, la Pișchia este și pădurea cu același nume care de asemenea am înțeles că este vizitabilă pe două roți. Momentan nu am foarte multe detalii despre pădure și trasee dar cel mai probabil I’ll be back cu recomandări.

Așa că mobilizându-ne un pic cam târziu am hotărât să facem porțiunea Timișoara - Pișchia cu mașina și bicicletele demontate dar când am ajuns prin zonă...surpriză cam băltea apa și afară continua să plouă.

Ne-am dezumflat, aproape că ne-am resemnat și pe weekendul ăsta și am zis că facem cale întoarsă dar prima dată mai mergem un kilometru doi să vedem măcar pe unde se intră pe traseu cam cum arată și așa mai departe. Și bine am făcut pentru că tot mergând stropii erau tot mai rari, cerul se mai lumina și iacă așa am ajuns până în Bencecu de Jos unde s-a terminat și asfaltul și ploaia!


Astea fiind datele problemei, am descălecat din mașină, am încălecat pe biciclete și ne-am dus să ne noroim! Din ce ne uitasem acasă pe hartă dacă o țineam pe drum tot drept ar fi trebuit să ajungem la Centrul de Echitație de la Herneacova. Am scos arsenaulu tehnologic să ne verificăm memoria, le-am dat drumul la sateliți și întradevăr eram pe drumul cel bun.

I-am dat pedală prin nămolul proaspăt preparat, în 50 de metri deja aveam roțile duble și netede de la noroi. Calea de acces propriu zisă este pe drum de pământ, de țară iar dacă nu plouă este aproape la fel de bine ca și pe asfalt. Nouă ne-a plăcut și cu noroi!

Traseul însă este minunat, atât de pitoresc cu delulețe verzi, cu copaci înfloriți, turme întregi de oi și nici unde țipenie de om! Auzi doar bâzâitul bondarilor preocupați de polenul lor și din când în când câte o oiță mai guralivă.



Când am plecat de acasă nu am bănuit măcar cât de frumos este și adevărul e că atunci când te aștepți mai puțin te lovește norocul! Eh, cum admiram noi liniștea și armonia din jur am ajuns la o stână cu acoperiș de tablă dar oile nu erau acasă. Cine erau acasă însă și pândeau după colțul stânei, echipa de pază formată din vreo șase dulăi care în momentul în care ne-au simțit au dat năvală și ne-au făcut să înțelegem că nu le place de noi. Am continuat drumul pe lângă bicicletă și cu genunchii mai moi - cel puțin eu!

Dar după vreo cinci minute am uitat de câini și frică și am continuat să admir peisajul. Mai un pic la deal, mai un pic la vale și ajungem și la centrul de echitație. Trebuie să spun că eu oricum am o iubire deosebită față de cai și pentru mine mai orice cal e frumos și deștept și tot ce trebuie dar caii de la Herneacova sunt la alt nivel. Din toate locurile unde am fost până acum la echitație aici sunt caii cei mai frumoși iar în ceea ce privește organizarea, condițiile și serviciile pentru cai, standardele sunt întradevăr ridicate.




În spatele manejului au un țarc destul de măricel, niște căluți de poveste și un morman de nisip! Nu cred că trebuie să aștepți mai mult de două minute până ai să vezi unul dintre caii minunați cu părul până în pământ, țanțoși și impunători că pur și simplu se aruncă în mormanul de nisip și începe să se tăvălească pe spate ca un țânc răsfățat peste măsură! Excelent!


Ne-am plimbat puțin prin centru, am fost și în boxele cailor și totul este impecabil iar pentru cei ce au venit dar nu călăresc, există o mulțime de foișoare, un spațiu unde poți servi gulaș sau preparate la grătar iar în ceea ce privește prețurile, accesibile, cu nimic mai ridicate decât cele din oraș. Tot de aici poți închiria și biciclete în caz că nu ai pornit deja echipat. Au niște Kross-uri foarte bine puse la punct și îngrijite.


Tot am povestit dar până la urmă cum ajungem la traseu? Din Timișoara pornești spre Dumbrăvița - Giarmata - Pișchia, ieși din sat pe drumul (șosea!) principal care continuă prin pădure și undeva la mijloc se face un drum la dreapta spre Bencecul de Jos. De aici e simplu, ții drumul prinicpal până se încheie colaborarea cu asfaltul. De la Timișoara la Bencecul de Jos sunt 29 km iar de la de aici până la Centrul de Echitație Herneacova sunt încă 8 km.


Ca detaliu, la un moment dat veți ajunge la o intersecție de patru drumuri, drumul cel mai scurt care duce spre centrul de echitație este cel din mijloc. În partea stângă este înfundătură iar în dreapta ocolește balta și aș crede, din câte am văzut pe hartă că se poate ajunge și pe acolo la căluți.


Traseul este absolut minunat, nu este deloc greu iar singura mențiune aveți grijă, sunt foarte multe turme de oi și stâne, deci și prin urmare avem și câini. Sunt mulți, sunt foarte hotărâți pe teritoriul lor dar în principiu dacă te dai jos de pe bicicletă și îți vezi de treabă latră până se plictisesc și cam atât.


Cu sau fără cățelandri zona este una dintre cele mai frumoase locuri de pedalat de prin apropiere așa că la treabă și nu uitați aparatul foto acasă!


Traseu

Distanta: 18 km
Diferenta de nivel: 60 m
Timp: pedalare efectivă aprox o oră, o oră și ceva dar cu poze și plimbat cam două ore.

Detalii și traseu 3D pe MapMyRide.






Cu Bicicleta Pe Dealurile Banatului Reviewed by Karina on luni, iunie 16, 2014 Rating: 5

Niciun comentariu:

All Rights Reserved by Prin Lume Prin Gânduri © 2014 - 2016
Powered By Blogger, Designed by Sweetheme

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Imagini pentru teme create de Josh Peterson. Un produs Blogger.